Povești recente

Povestea lui Prâslea ce adoarme băiat mare și se trezește bebeluș

P

A devenit un obicei ca, ori de câte ori Gavroche dispare din oraș, fie pentru treburi de serviciu, fie pentru câteva zile de libertate pe pârtie, sus pe snowboard, căci s-a mai întâmplat și-așa, eu să-mi iau bagajul la subțioară și copiii de câte-o aripă și să mă mut la mama. Cine nu are ajutoare de felul acesta – sau de orice alt fel – prin preajmă, mă înjură frumos în gând sau...

Povestea celor mai fericite patru buci din lume

P

Agaaaaar! Agaaaaar! Într-o fandare nereușită, ne țintește pe fiecare în parte, râzând și încruntându-se deopotrivă, de parcă ar urma un atac năprasnic. Cel de pe urmă atac. Invariabil, în mâna dreaptă, strânsă cu puterea a cinci degete pufoase, ca niște cârnăciori de bere, stă o jucărie. Sau ceva. Când o șurubelniță de lemn, când o perie roz, dintr-un plastic îndoielnic, ”împrumutată” de la soră...

Vacanță cu bunici, schi și vărsat de vânt (II)

V

40,4 km/h, pe schiuri. Încă mă minunez. Nu de alta, dar mi-s de fel împiedicată rău, de parcă picioarele ar asculta de cineva ce nu trăiește în același trup cu mine. Împiedicată sau… plutitoare, ca să mă exprim mai siropos, căci, de foarte multe ori, am impresia că tălpile mele nu ating niciodată pământul, lăsând capul să se răsfețe printre nori. Unde-i și este locul, ca să fiu cinstită. Și...

Nopțile mele albe miros mai nou a pâine caldă

N

La ora asta, oamenii dorm duși, de ore bune. Îmbrățișați ori spate-n spate, sforăind asurzitor sau poate expirând insesizabil, din străfunduri, cântece de leagăn. E unul dintre ceasurile acelea de n-am habar de-s noaptea târziu sau dimineața devreme, dar nici că-mi pasă. Picii au cedat și este liniște. E liniște, iar eu m-am luat la trântă cu un aluat pe care am să-l frământ, cu toate cele...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.