Povești recente

Când bunica uită de Princess Tiara, vinerea devine cea mai proastă zi din an

C

Este trecut de ora șase și-i vineri. E șase după-amiaza, ai zice chiar că-i seară, la ce semiîntuneric e dincolo de fereastră, iar eu nu mă pot bucura cum se cuvine de iminența unui sfârșit de săptămână ce se anunță neobișnuit de călduros pentru perioada asta a anului. Deloc, chiar, căci azi va rămâne pentru totdeauna, cel puțin în memoria colectivă a familiei mele, ca ziua în care, bunică fiind...

Când calci pe un cub roz, îți iei catrafusele și pleci pentru patru zile la Timișoara

C

Acasă e acolo unde calci pe un cub roz, îl arunci cu năduf cât colo, scrâșnești din dinți și-apoi zâmbești. Așa-i, cum să nu? Până calci pe al o sutălea cub roz, că nu-ți mai vine să zâmbești, ci, dimpotrivă, mototolești câteva haine într-un rucsac, urci în primul tren și pornești teleleu prin lume. Sau, na, dacă nu ești chiar atât de spontan – fie, nu-ți permiți să fii, că tu sigur ești, fix ca...

amaliotâlc #4

a

– Uite, crește burtica, deci crește și frățiorul tău!
– Nu este fățiou, este suioaiă!
– Este frățior, să știi! Dar cum ai vrea să-l cheme? Știi?
– Iebeca, pentu că o să fie suioaiă!
– Bine, bine, dar dacă va fi frățior?
– Antonio! Dar nu va fi fățiou, pentu că băiețeii se tafomă în boate. Fetele nu. Ele rămân fete!

Boate fiind, firește, broaște.

Copilul cu cele mai murdare încălțări este mereu copilul meu

C

Mi s-au cam împleticit picioarele prin curtea grădiniței, făcând slalom printre copii. Aleargă și chiuie și par să aibă mai multă energie la ora prânzului decât am eu dimineața, proaspăt trezită din somn. Nu-i nimic, îi depășesc rapid și-i las în urmă de parcă nici nu m-aș fi chinuit vreo treizeci de secunde să ies neșifonată din raza lor de acțiune. Nu intru bine în grădiniță, că-mi văd...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.