Constanța de 10

IMG_0434

Exagerez. Constanța nu este de 10. Se prea poate să fi fost, în vremuri de mult apuse, când se fălea sub un cu totul alt nume, dar astăzi este parcă un pic prea exhibiționistă și voluntar ușuratică, urmând orbește un trend național.

Citeam de curând într-o carte că ”dacă vrei să cunoști cu adevărat un om, trebuie să divorțezi de el”, idee pe care autoarea cărții o combătea vehement, raportând-o la propria experiență, afirmând că mai degrabă divorțul te ajută să NU mai cunoști omul pe care l-ai avut până nu demult lângă tine. Cam așa se întâmplă și în cazul despărțirilor bruște, fie ele planificate sau nu, de orașul în care ne-am născut și am trăit cea mai mare parte a vieții.

Nu vreau să par nici zeflemitoare, nici superioară, dar ceva s-a schimbat fundamental în percepția mea cu privire la orașul cu care am avut, până la vârsta asta, cea mai lungă relație. Ba chiar și cea mai frumoasă, dacă e să fiu sinceră. Nici eu nu mai sunt ca atunci când, cu oarecare entuziasm, dar și cu inima strânsă, l-am părăsit pentru o perioadă nedeterminată, dar nici el, dragul de el, nu mai este același.

Poate de aceea nu mă surprinde deloc că, încercând să răspund provocării de a enumera la foc automat zece activități de neratat în Constanța, mă bâlbâi și trag de timp – intenționat, se înțelege – căci habar nu am dacă există atâtea. Totuși, ar fi păcat să nu fac o încercare.

1. Deși nu mă laud cu a fi o gurmandă notorie, primul lucru care mi-a venit în minte a fost o desfătare a papilelor gustative. Rareori ratez ocazia – și atunci complet justificat – de a mânca un souvlaki la restaurantul grecesc de pe strada Ion Lahovari și tot rareori îmi arunc privirea spre plăcuța de lemn ce atârnă deasupra intrării, ca să descifrez numele restaurantului. Ca să fiu cinstită, când știi drumul atât de bine încât să poți ajunge și cu ochii închiși, un astfel de detaliu este de prisos. Pentru necunoscători, însă, Elliniko Steki, deși sugestia mea este să întrebați direct de restaurantul grecesc de pe strada Lahovari, asta ca să nu puneți în încurcătură interlocutorul. Ca de la stomac la stomac, vă spun că-i păcat să nu-i acordați o șansă.

2. Insist că nu-s gurmandă, dar parcă o iau razna și mă transpun, fără să vreau, în Irish Pub, locul multor dimineți de dinainte de ruptură, care pare să fi rezistat cu brio trecerii timpului. Îl recomand pentru un mic dejun pe terasa cu vedere la mare, o cafea și o sesiune de chillout cum rar îți mai e dat să întâlnești.

3. Marea Moschee din Piața Ovidiu. Am redescoperit-o de curând, când, dintr-un exces de zel ce mi-a agitat tălpile și le-a pus în mișcare, mi-am zis că ar trebui ca, măcar o dată în viață, să nu mai trec pe lângă ea ca și cum nici nu ar exista. Pentru doar 3 lei, am urcat în minaretul ce măsoară nici mai mult, nici mai puțin de 47 de metri și 140 de trepte, cu răsuflarea deja tăiată, dar primind răsplata unei priveliști de care nu te prea poți bucura în Constanța.

4. Deși lăsat în paragină, deși stă să se prăbușească sub privirile și blitzurile trecătorilor ce, chiar și-așa, găsesc o bucurie neînțeleasă în a-l imortaliza, cazinoul trebuie să fie pe listă. Ar fi, zice-se, singurul exemplar al arhitecturii art nouveau din țara noastră și, măcar pentru atâta lucru, ar trebui să i se acorde ceva mai multă atenție. Și dacă tot sunteți aici, la plimbare cu voi, de-a lungul și de-a latul falezei, neuitând să vă opriți, preț de câteva secunde, în fața statuii lui Eminescu, șoptindu-i cuvinte de bine, din capriciosul secol XXI.

5. Portul Constanța, Dig Nord, la ceas de seară musai! Și știți cum e, dacă-i musai, cu plăcere! Dacă vă spun că măsoară 9 kilometri și că, din cunoștințele mele, doar ca pedeștri puteți face o plimbare de-a lungul digului, sunt toate șansele să-mi ignorați cu desăvârșire îndemnul, dar pe cuvânt de cercetaș că un apus n-a fost niciodată mai spectaculos ca pe acea fâșie de pământ din mijlocul mării.

Constanta de 10

6. O expediție prin centrul vechi al orașului este, fără doar și poate, ceva ce-și merită toți pașii, căci ați ghicit, ”la pas” e cea mai potrivită alegere. Înarmați-vă cu răbdare, cu înțelegere și, dacă-i cu putință, cu bunăvoința de a vedea dincolo de case superbe ale secolelor trecute, dărăpănate, aflate astăzi ”în grija” unor familii de nevoiași care, dintr-un noroc hilar, au ajuns să-și ducă zilele între pereții unora dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului. Sărăcia și neglijența răzbat prin toate ferestrele, lăsând însă ca frumusețea arhitecturii să nu se piardă cu desăvârșire.

7. Și dacă tot suntem la capitolul plimbare, e cazul să lăsăm orașul în urmă, cu zgomotul și agitația lui cu tot, și să pornim spre plaja Modern, iar de acolo, de-a lungul țărmului ce mărginește orașul, către Mamaia. E un drum lung, dar neașteptat chiar și pentru localnici, căci plaja din buricul târgului e necunoscută multora dintre ei.

8. Când deja celebrul și controversatul primar al Constanței (despre domnul Mazăre vorbesc, e clar) anunța cu surle și trâmbițe inaugurarea telegondolei ce avea să ”plutească” deasupra stațiunii Mamaia, tot constănțeanul a găsit de cuviință să-i adreseze domnului primar toată ”stima” de care a fost în stare. Cu toate astea, au fost destui cei ce s-au îngrămădit pentru o experiență pe care, din nou, n-o prea poți asemăna cu nimic altceva.

9. ”Soartă nefericită” este o sintagmă ce ar trebui să devină marcă înregistrată a Constanței, căci rar s-a văzut vreo idee, oricât de năstrușnică și de binevenită, care să nu fie întoarsă pe toate părțile, combătută cu nerv și îngropată dinainte de a se naște. Pontonul din zona Cazino din Mamaia nu face nici el excepție. Cu toate astea, să fiu a naibii dacă pricep cum de se bucură totuși de o așa faimă, fiind aglomerat la orice oră din zi și din noapte, deși, cu puțin timp în urmă, devenise un adevărat coșmar. Or fi de vină cei aproape 500 de metri de pasarelă ce înaintează în mare, pe care acum mai toată lumea îi merită, cu vârf și îndesat.

10. După o astfel de incursiune, nu ne rămâne decât să ne odihnim – binemeritat – oscioarele. La Scoica Land, situat pe malul lacului Siutghiol, la aproape doi kilometri de stațiunea Mamaia, este un tărâm al liniștii depline, unde celebrul dicton italian bel far niente face legea. Restaurant unde se mănâncă fix ca la mama acasă, plajă privată, parc de distracții pentru copii, debarcader, sporturi nautice și, încă o dată, liniște. Multă liniște.

Acum, că am ajuns la final, simt că nu-i totul. Și mai simt cum îmi crește inima, căci asta înseamnă că orașul crește frumos, așteptând cu brațele deschise ca fiii rătăcitori să se întoarcă acasă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>