În jurul lumii, cu mingea la picior

Î

Când încep discuțiile despre fotbaliști, foarte multă lume are tendința să se manifeste dezaprobator: fie ridică din sprânceană cu o încrâncenare soră cu ura, fie se strâmbă precum copiii ce au înghițit prima bucățică de lămâie din viața lor, fie aleg calea la fel de expresivă a onomatopeelor. De parcă ar fi vorba despre extratereștri, nu alta! Ei bine, întâmplător sau nu, unii dintre ei chiar par să nu aibă nimic de-a face cu realitatea celor mai mulți dintre noi.

Iya Traore este unul dintre ei, deși, dacă e să o luăm pe aia dreaptă, cu greu poate fi considerat fotbalist – cel puțin unul cu acte în regulă. Comentatorii sportivi autohtoni s-ar grăbi să spună că băiatul acesta, altfel un fenomen aparte, știe cu mingea ca nimeni altul (orice ar însemna asta). Că ne convine sau nu expresia, ceea ce vrea ea să spună este cât se poate de adevărat. Ce face Iya Traore cu mingea nu știu să facă prea mulți, nici măcar dintre cei mai cunoscuți și mai bine plătiți fotbaliști ai lumii (nu neapărat și cei mai buni). Mai mult, ce face Iya Traore cu mingea a stârnit invidia băieților ăstora care au avut norocul să joace pe cele mai impunătoare stadioane, să țină cu sufletul la gură milioane de suporteri și să dea ascultare celor mai talentați și de temut antrenori.

L-am văzut pe Iya pentru prima dată în cadrul unei emisiuni la fel de controversate precum tagma fotbaliștilor și m-a intrigat peste măsură. Să fii băiat pasionat de fotbal, să ai șansa unică de a fi integrat într-una dintre marile echipe ale lumii (Paris Saint-Germain) și să încerci cu tot dinadinsul să te împarți între ”trebuie” – adică educația la care părinții lui țineau atât de mult – și ”mi-ar plăcea” – fotbalul, hobby-ul lui Iya de mic copil – pare să fie o simplă poveste, spusă frumos. Dar nu este o simplă poveste, după cum decizia de a renunța la marele lui vis pentru a se dedica întru totul studiilor, urmând astfel sfatul părinților, nu este una ușoară. Și iată cum, într-o lume în care niciun băiețel ce visează să devină următorul Messi, Ronaldo sau David Beckham nu ar da cu piciorul unei astfel de oportunități, Iya se mândrește cu diploma lui. Ce va face mai târziu cu ea și dacă îl va ajuta în vreun fel, în viitor, când încheieturile nu-i vor mai permite acrobațiile pe care acum le stăpânește cu o mare lejeritate, ei bine, sunt întrebări ce nu-și au rostul.

Iya a devenit celebru fără a face compromisul major de a renunța la educația lui în favoarea sportului rege. A devenit celebru făcând giumbușlucuri care îi fascinează pe privitori – unele dintre ele chiar periculoase – și ne dă o lecție valoroasă tuturor. Se poate să îți păstrezi coloana vertebrală și se poate să spui nu faimei și averilor facile (facile doar prin prisma ”cantității” mari de bani ce poate fi câștigată de un fotbalist într-un timp relativ scurt, dar nu și a efortului depus). Se poate să cucerești lumea largă știind cu mingea, dar nefiind fotbalist așa cum scrie la carte.

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Adaugă un comentariu

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.