Poveste sinăiană

P

Poveste de vacanță. El și ea scot copilul la plimbare, la ceas de seară, pe străzile sinăiene, mergând cu zgomot, de dragul ghemotocului, în spatele unui trio de vârstă a doua târzie. Cocheți tustrei, făr’ de simpaticul trening al concediilor de altădată și mirosind perfect. El, după obicei, face o obsesie imediată pentru aroma unuia dintre cei trei cetățeni și o imploră pe ea nu numai să identifice vinovatul, dar și să îl roage pe acesta să-i deconspire parfumul.

Ea nu-i convinsă că-i o idee prea bună. Ce și-or imagina cei trei? Dar, mai presus de toate, ce-are să creadă copilul? Că mama nu-i pe craca ei, evident, dacă ”agață” străini pe stradă, spre a satisface curiozități care nici măcar nu-i aparțin. Dar el își umezește ochii de chinez, la comandă, gudurându-se cum rar o face, iar ea, nerezistând, iuțește pasul și-l prinde din urmă pe ”păcătos”. Se scuză cu o poveste lungă cât o zi de post pentru îndrăzneală, dar îl avertizează că nu poate pleca fără un răspuns clar. Și n-a plecat astfel, căci străinul, vizibil impresionat, se oferă ca, odată ajuns în cameră, în completarea detaliilor legate de aromă, firmă, ambalaj, sticluță, să confirme printr-un mesaj că nu a strecurat vreo greșeală. Și-așa a făcut.

Și iată cum o curiozitate nevinovată a fericit patru suflete dintr-o lovitură: pe EL, care știe acum cu ce și-ar dori să vină Moșul anul ăsta, pe EA, care-a aruncat pe fereastră cel puțin trei-patru ani din vârsta reală, apropiindu-se îngrijorător de cea a bebelușului, pe străin, care-a adormit cu orgoliul serios gâdilat în seara asta, și pe BEBELUȘ, se înțelege, care și-a tras o mândrie de părinți, unul mai măscărici decât celălalt. Și-am urcat pe-o șa!

About the author

Viață de Zece

Add comment

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.