De la muzica de fete la Queen

D

– Mami, știi ce o să se întâmple acum, nu? Eu o să te rog să dai la o muzică de fete, că asta nu-mi place, e urâtă. Și o să-ți cer și telefonul să mă uit la desene. Știi, nu?

Păi cum să nu știu? Legea o face ea, mereu, mai ales când vine de la grădiniță și știu că-i rost de eliberat niște emoții. Ca să nu mai zic că, oricum, cinstită să fiu, zdrăngăneala ce se aude acum în boxe e obositoare. Provocarea va fi, însă, să mă mișc atât de repede încât să evit o posibilă avalanșă de smiorcăituri. Și nu orice fel de smiorcăituri, ci dintre cele ce te pot trezi din somnul de veci, nu alta!

– Hai să vedem! Eu acum conduc, așa că telefonul nu ți-l pot da decât la primul stop. Dacă prindem un roșu, oprim și ți-l dau.
– Păi mergi încet și o să prindem.
– De mers, oricum merg încet, dar trebuie să și nimeresc culoarea roșie la semafor. Iar cu muzica… Să vedem.

Și-ncep periplul. De la Rock FM la Sky FM, la alte câteva posturi ce seamănă izbitor între ele, dar pe care nu le recunosc, la ceva ce aduce cu Magic FM de pe vremuri, dar cel mai probabil nu e, la unul unde se difuzează o slujbă, și tot așa. Vine și muzica de fete, și-aceasta obositoare, așa că din spate se anunță câștigătoarea. Vine și stopul, înmânez și telefonul, pișcoțica e cea mai fericită pișcoțică din lume.

Desenele animate o prind repede, iar eu îmi văd de gânduri și de trafic. Mi-e limpede că-i musai să lăsăm conversația pe mai târziu. Mai bine, căci după muzica de fete, intră Queen. Dau mai tare, dar nu prea, cât să nu deranjez pasagerul din spate, și încep să fredonez. Cu vocea tremurândă, de teamă să nu se prindă și să-mi ceară să reiau periplul de mai devreme. Nu se prinde, și-așa se face că ajung să cânt trei, patru minute fără întrerupere.

Vreo oră mai târziu, minune! Pișcoțica fredonează, după posibilități, ”ai uan it louu, ai uan it neau”. Queen. O pun să repete până mă conving că nu sunt închipuiri de mamă și până mă și satur. Căci mi-e un drag de ea de nu pot să explic. O, Freddie, atotputernicule!

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Adaugă un comentariu

De Maria

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.