Povestea lui Prâslea ce adoarme băiat mare și se trezește bebeluș

P

A devenit un obicei ca, ori de câte ori Gavroche dispare din oraș, fie pentru treburi de serviciu, fie pentru câteva zile de libertate pe pârtie, sus pe snowboard, căci s-a mai întâmplat și-așa, eu să-mi iau bagajul la subțioară și copiii de câte-o aripă și să mă mut la mama. Cine nu are ajutoare de felul acesta – sau de orice alt fel – prin preajmă, mă înjură frumos în gând sau bombăne cu îndârjire, dar ce să zic, o am, este aproape, poate prea aproape ca să viseze să scape în vreun fel, și e și zdravănă, cât să alerge după doi pici. Și, ca să fie tabloul complet, îl are și pe tata alături, mereu la dispoziție, așa cum nu țin minte să fi fost nici când ne-au crescut pe mine și pe ăl mic, elementul mult mai haios și mai savuros al familiei, fratele pe care orice fetiță și l-ar dori.

Pe lângă bucuria și confortul întoarcerii acasă, chiar și așa, pentru doar câteva zile, mă mai dau în vânt după ceva. Ceva ce îmi e interzis în rest, căci viața mea și inima se-mpart de mai mult de-un an și jumătate la doi, iar de timpul meu nu mai vorbesc. Ceva ce, odată trăit, simt că îmi lipsește și mai mult. Sunt orele acelea de la sfârșitul zilei când pot să mă cuibăresc după pofta inimii lângă Prâslea, să îl adulmec din cap până-n picioare, să îi sărut și tălpile, și palmele, și obrajii rotunzi și reci, să îl îmbrățișez strașnic de parcă lumea s-ar sfârși curând și să-i șoptesc toate cuvintele și toate poveștile ce le țin înăuntru, special pentru el. Să sting cumva, habar n-am cum, un foc ce arde pe unde-apucă, sărmanul, căci urcă și coboară de sute de ori pe zi dinspre inimă spre creier, și-apoi spre tălpi de le încinge, iar ele, smintitele, încearcă să se desprindă de pământ, să plutească în sfârșit, ca să nu mai simtă nimic; e-un foc ce lasă-n urma lui cenușă și resturi de dorințe din care renaște, în fiecare dimineață, dorul de el. De timpul petrecut, în doi, cu Prâslea.

Acum îl privesc. Zâmbesc și privesc. Dormind, cu jumătate de față spre mine, respirând sacadat și frecându-și cu pumnii obrajii trandafirii, de parcă i-ar fi somn în somn, pare mai lung ca-n timpul zilei. Când se ridică în picioare ori când aleargă chiuind, ca un pinguin, cu brațele întinse către mine, am de fiecare dată senzația stranie că e un nou-născut ce nici n-ar trebui să stea la verticală. Cel puțin nu încă. Dar când se-ntinde ca acum, mă cuprinde spaima. Pesemne a crescut destul și doar în închipuirea mea de mamă el este încă bebeluș. Doar scutecul îl dă de gol. Și poate neputința de a articula cuvinte, dorințe, iubiri. Dar a crescut și, în curând, voi fi o mamă ce nu va mai avea niciodată un bebeluș, ci doi copii din ce în ce mai mari, ce-o vor întrece-n toate.

E lung și potolit, așa cum nu-i deloc când este treaz. Acum o oră ne băteam cu două șosete, ale lui, pe care le-am tot aruncat unul spre celălalt preț de vreo cincisprezece minute cel puțin. În hohotele lui de râs, căci altfel nu se poate. Și a mai rătăcit, din când în când, în muniție, și câte-un adidas butucănos și greu ce și-a făcut treaba numaidecât, doborând rapid inamicul, cu o lovitură neașteptată în obraz. Iar hohotul de râs aproape că l-a sufocat, așa cum îl sufocă numai plânsul uneori. Am râs și eu, nici nu am cum altfel, și parcă l-am iubit din clipa aceea chiar mai mult, de cred că într-o zi am să pocnesc.

Se-ntâmplă rar, dar când se-ntâmplă, e timpul meu și-al lui, mai prețios ca orice altceva pe lumea asta, și, cum mai e și viața asta, mă pot întoarce întru totul către el doar atunci când eu însămi, cu toți cei aproape treizeci și trei de ani ai mei, mă întorc spre propria copilărie, în brațele mamei. Căci, nu-i așa, doar dintr-o mamă se poate naște o alta.

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Hai să vorbim!

De Maria

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.