Cu sau fără pălăria de vară multicoloră, Pișcoțica tot Pișcoțică rămâne

C

Sunt zile când vrea să fie șic și își împodobește părul cu bile multicolore ce i se asortează perfect cu moaca de copil fantastic. Și cu pălăria de vară, fără doar și poate, căci fără ea nu se iese din casă, și punct.

Sau când e o prințesă în rochie de mireasă, rochie pe care-o vede demnă de orice eveniment, de la nunți și botezuri la ziua celui mai bun prieten, ba chiar la o sesiune de joacă nebună la domiciliu.

Sau când e Zurli, fetița Zurli, și când cântă, cât o țin plămânii, cântece din folclorul copiilor, ciudățenii după care nu mă dau în vâmnt, dar care sunt sigur și ele parte dintr-un folclor, habar n-am care, dar și compoziții proprii, că doar la asta visează de niște luni încoace, să fie o artistă care să compună.

Dar sunt și zile când e muhaha și zboară pe o mătură, în văzul lumii, dar și-ntre cei patru pereți ai casei, și-n ciuda ursulețului roz, blând și de prea puține știutor, se luptă cu monștri imaginari. Pe care, se-nțelege, îi învinge întotdeauna.

Mai sunt și zile când descoperă Amaliotul mic, foarte mic, înnebunit după șoricuța Minnie și realizează că, fără prea mult efort, ea însăși s-ar putea transforma într-una, căci Minnie e peste tot: pe pernă, pe halat, pe papuci, pe șosete, pe inel, pe clamă, pe bentiță, pe pahar, pe telefon. Ba chiar și plușuri întruchipând-o pe șoricuță o însoțesc pe Pișcoțică de niște ani deja, așa că, fără echivoc, decide că ”Astăzi sunt Minnie!”. Ceea ce mi se pare și firesc.

  • Cu sau fără pălăria de vară
    Cu sau fără pălăria de vară

Și-apoi, mai sunt și zilele când e Plușica și toată puterea din lume se-adună în trupul firav ce reușește, ca prin magie, să vindece tot răul din lume. Și iată cum, bătând din palmele-i mici, unicorni, cai, broaște, dinouzauri, căței și alte orătănii se-nzdrăvenesc și își recapătă puterea de-a zâmbi.

Desigur, mai sunt și zilele când pălăria de vară se asortează cu orice. Iar zilele astea par să nu se mai sfârșească, așa că pălăria e accesoriul preferat care-i întregește cum se cuvine orice ținută. Uneori, e caraghioasă, alteori, chiar șic, dar de fiecare dată adorabilă.

Căci Pișcoțica poate fi oricum, și prințesă, și fetiță Zurli, și vrăjitoare, și șoricuța Minnie, și Plușica, și fata de la etajul patru cu pălărie multicoloră, dar mereu, mai presus de orice, e bucățică din mine, cea ce-o va iubi până la cer și înapoi, până dincolo de galaxia noastră, până în spațiul cosmic și-o va recunoaște ca ce a fost din prima-i zi, dincolo de mături pe post de peruci, de coronițe de prințesă sau de pălăria de vară.

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Hai să vorbim!

De Maria

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.