Duminică de iunie în câmp de lavandă

D

Duminică, iunie dogoritor, câmp de lavandă, copii, bucurie. Cam așa a fost, pe scurt, aventura noastră în movul irezistibil al unui festival al lavandei care mi-a făcut cu ochiul mai bine de-o săptămână, poate chiar două, de am crezut că, așa cum mi se întâmplă des, am să trec pe lângă el, fără să-mi dau seama, de parcă nici n-a fost. M-am încăpățânat să ajungem la Pecineaga, acolo unde a avut loc Lavandă Fest – Experiențe Dobrogene cu Parfum de Lavandă. M-am încăpățânat pentru că, așa cum mi-am și închipuit de la bun început, niciunul dintre cei trei oameni ai mei nu avea vreun interes, cât de mic, să bată drumul până la Pecineaga și să stea în câmp, deci și în soarele acestui iunie teribil de arzător. Și totul pentru un braț de lavandă.

Totuși, s-a putut. Pentru că magia există. Iar eu, din când în când, fac magie. Nu am nicio baghetă miraculoasă, nici nu știu incantații secrete, nici nu am pusă o vorbă bună undeva sus, deși aveam cândva, ba nici nu am vreo zână prin preajmă care să-mi îndeplinească dorințe ascunse. Dar am vorbe și povești. Și-am reușit să îi aduc pe Gavroche și pe pitici în câmpul de lavandă. Ba chiar, ca să fie povestea și mai frumoasă, nu ne-am topit singuri în soarele nemilos, ci ne-am însoțit cu oameni dragi care au făcut ca ziua să fie perfectă.

Așa că am pornit spre Pecineaga, cu gând bun și aer condiționat la maximum, cu Păpă și Ghio, doi spiriduși-prieteni aflați într-o aventură de zile mari în Regatul Florilor, dar mai ales cu nerăbdarea, a mea mai ales, de a-mi potoli sufletul de dorința aceea ce-a tot mocnit ani buni de a păși într-un lan de lavandă. Și nu ne-am oprit decât în câmp. În câmpul acela nesfârșit, mergând îndrăzneț până la linia orizontului și pierzându-se, parcă, chiar dincolo de el. În câmpul acela mov, străjuit de verdele porumbului și de auriul grâului, la adăpost de privirile curioșilor căutători de culoare.

  • Lavandă Fest

Aici, lavanda s-a cerut culeasă – și-ntr-o zi de duminică, a odihnei, și-n acest iunie atât de cald. S-a cerut culeasă de mâini temătoare de oameni mari, deloc obișnuite cu pământul și cu rodul lui, și de mâini curioase de pitici. De mâini ce-au întâlnit bucuria asta de prea puține ori în viață și de mâini care, poate, or avea norocul să repete experiența mai des decât cele dintâi. Și ne-am aruncat cu stângăcie în mijlocul smocurilor gigantești de lavandă, și le-am privit din toate unghiurile, și le-am atins cum se ating privirile îndrăgostiților întâia oară, și le-am adulmecat cu nesaț, trăgând în plămâni parfumul proaspăt, mov și el, și le-am promis să fim blânzi și iubitori, așa cum le-au fost soarele și pământul până atunci.

Am mâncat și biscuiți cu lavandă, gata făcuți, deci pentru care nu am ridicat un deget, în afară de momentul în care i-am înfulecat cu poftă, și-am cumpărat și săpun cu miros, cum altfel, dacă nu de lavandă, și-am făcut poze cât să mă satur, și am lăsat copiii să se ascundă în porumb și să găsească ieșirea din labirint, și-am râs cu poftă, așa cum se râde, duminica, într-un câmp de lavandă din Pecineaga.

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Hai să vorbim!

De Maria

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.