Lansare de carte pentru copii în cel mai frumos loc de joacă din oraș

L

La o lansare de carte nu mai fusesem cu Amaliotul până acum. Cumva, deși mie îmi plac poveștile de mor și am și încercat să îi citesc și să îi inventez povești încă de dinainte de a sosi pe pământ, Amaliotul nu le gustă chiar cum mi-aș fi închipuit eu. Sau cum mi-ar fi plăcut, ca să fiu cinstită. Se prea poate să nu fi știut eu cum să i le strecor înăuntru sau cum să îi arăt că totul în viață este o poveste. Cert este că fac ceva eforturi ca să-i captez atenția atunci când vreau să-i spun povești.

Și-atunci ușor n-a fost să o aduc la o lansare de carte, fie ea și o carte pentru copii. Am luat-o prin învăluire, i-am spus că va fi magic, că va cunoaște un om care, ce să vezi, naște povești, că va întâlni o mulțime de copii, că va pătrunde într-un tărâm din alte lumi, că locul de joacă va fi cum numai în vise mai există. Nimic.

Cum eu, însă, voiam cu tot dinadinsul să ajung, am scos la înaintare argumentul suprem, deși aș fi preferat să nu fiu nevoită să o fac. I-am adus la cunoștință, ca un fapt oarecare, că prietenul ei cel mai bun, o minunăție de băiețel care ni s-a lipit de suflet tuturor încă de pe vremea când abia învăța să meargă, avea să fie acolo. Căci lui îi plac poveștile. Am primit, de data asta, un da clar și răspicat, însoțit de-un chiot de bucurie și entuziasm pe care nimic și nimeni nu i l-ar mai putea smulge Amaliotului.

  • Prințul Păpădie

Și-am fost. Am fost la lansarea a două cărți, de fapt, nu doar a uneia, scrise de Alec Blenche, despre care tot auzisem pe ici, pe colo, dar ale cărui povești nu-mi căzuseră în mână până să participăm la acest eveniment. Iar bucuria noastră, căci până la urmă a fost și-a mea, dar și-a Amaliotului, a fost dublă: pe de o parte, am descoperit un om blând, haios și pe deasupra și făuritor de povești pentru pici, iar pe de alta, am ajuns, în sfârșit, la Ludens, un loc de joacă nou apărut în Constanța, unde îmi tot imaginam că vom veni curând, dar nu am făcut-o, lăsând-o mereu pentru altădată.

Lansarea de cărți a fost așa cum ar trebui să fie orice lansare al cărei public este alcătuit dintr-o mulțime de puști gălăgioși și curioși. Scurtă, de nu mai mult de o oră, cât să nu apuce vreunul să se plictisească, presărată cu cântece (culmea, scriitorul știe să și cânte), cu dans, căci se știe că toți copiii, în felul lor, sunt dansatori desăvârșiți, cu dialog susținut cum se cuvine de ambele tabere, cu autografe și, bineînțeles, cu o scurtă prezentare a celor două povești: Prințul Păpădie și Regatul Florilor, respectiv Aventuri în Țara Nevirtuților, cu care, de altfel, ne-am și întors acasă și pe care le și citim de-atunci.

La sfârșit, s-a lăsat și cu un pic de joacă, dar nu orice fel de joacă, ci joacă cu sens, cum este întregit atât de frumos numele acestui spațiu magic: Ludens. Și chiar e cu sens, cu tihnă și cu bucurie. De la clădirea veche, cu tavan înalt și ferestre mari, făcând loc luminii să pătrundă și ea la joacă, la jucăriile din lemn, așezate toate la nivelul copiilor, în așa fel încât toate să le fie la îndemână, la biblioteca-copac ce îmbracă un perete întreg, lăsând la vedere o mulțime de cărți pentru copii, la harta lumii ce îmbracă un altul, la căsuța de lemn, ei bine, totul miroase a tihnă. Și pentru tihna aceea, dar nu numai pentru ea, noi sigur vom reveni.

Și zic nu numai pentru ea căci, săptămânal, au loc aici și tot felul de ateliere pentru copii: de spaniolă prin muzică și dans, de pictură pe tricouri, de muzică acompaniată de chitară, de ceramică, de lectură și tot așa. Ba chiar, de mâine, 19 iunie, vor începe niște ateliere de storytelling ținute de același Alec Blenche și care vor porni de la călătoriile lui Erus prin cele patru văi (răbdarea, generozitatea, iubirea și recunoștința). Fiecare atelier va fi dedicat câte uneia dintre cele patru, fiind alcătuit din jocuri și discuții care să le explice și să exemplifice copiilor fiecare noțiune în parte. Vinerea, de la 11. Cine se știe interesat să fie și cu băgare de seamă, nu ca mine, căci locurile sunt doar câteva. Vreo opt.

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Hai să vorbim!

De Maria

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.