La vremuri grele, cărți și joacă

L

O reclamă bine plasată pe Facebook mi-a făcut cu ochiul, mai năzdrăvană decât picii când au câte-o idee care, știu ei bine, mi-ar ridica imediat o sprânceană, și m-a făcut să cumpăr vreo șapte cărți pentru copii. Se întâmpla pe la mijlocul săptămânii trecute, când se anunțau vremuri grele pentru noi, cu întors spatele soarelui de afară și temperaturilor prietenoase și cu mult, prea mult stat în casă.

Nici nu-mi încuipuiam atunci cam cât de utile îmi vor fi din chiar primul weekend în care virusul mic și nemernic, cum îi mai zic cu nerv din când în când, ne-a obligat să ne căutăm de lucru între pereții apartamentului. Am dovedit vreo patru dintre ele în mai puțin de-o oră, așa de pofticioși au fost piticii, așa de pofticioasă am fost și eu. Căci mi-au plăcut atât de mult încât, mai apoi, pe furiș, m-am pus pe recitit.

  • La vremuri grele, cărți și joacă

N-a fost un sfârșit de săptămână prea ușor. Ba dimpotrivă. Pe alocuri, am simțit că, fiecare pe rând, ba uneori și simultan, o luăm pe câmpii de parcă asta ne-ar fi scos din tensiune, din plictiseală, din neputință. Ceea ce s-a și întâmplat, ce-i drept. Căci, după un strâns din dinți și din pumni, un ton ceva mai ridicat sau niște lacrimi rostogolindu-se pe obraji, a apărut și curcubeul. Ce vorbesc eu? Curcubeiele, milioane de curcubeie, în milioane de culori, pe milioane de ceruri senine.

Una peste alta, am ieșit pe plus. Am citit împreună, am citit separat – Amaliotul stă să sfârșească primele ei două cărți, ceea ce nu-i de ici, de colo –, s-a construit și o fermă din cărămizi ceramice, care l-a entuziasmat peste măsură pe Gavroche, s-a gătit, deși nu s-a prea mâncat, s-a făcut și curățenie cum făceau ai noștri de Paște și de Crăciun, iar unii dintre noi au fost și la salon, întru bucuria Amaliotului și a lui Prâslea, care se pricep de minune, cum nu se mai pricepe nimeni în afara tuturor copiilor de pe acest pământ, la machiaj și pedichiură.

Și am eu o vagă impresie că o să tot ieșim pe plus în săptămânile ce vor urma.

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Hai să vorbim!

De Maria

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.