DIDASCĂLINIE #2

D

Amaliotul fugărește o muscă. Un țânțar. Ceva, că tot muscă e, zice ea hotărâtă. Reușește într-un final să lipească insecta de perete, fericită că e a doua pe care o prinde de când se știe.

Prâslea, super curios, analizează de la distanță regulamentară musca. Țânțarul. Ce-o fi.

-Ana, uite, se mișcă.

Ana, nimic.

-Ana, dar poate să mai zboare?

Ana, nimic.

-Ana, te uiți? Se mișcă. Și râde zgomotos. Dar singur. Căci Ana, în cotinuare, nimic.

Prâslea oftează:

-Și ne-am jucat atât de frumos!

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Hai să vorbim!

De Maria

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.