AutorMaria

Cu dor de pici pe Valea Dorului

C

Un an, cinci luni și 2 zile. Atât mi-a luat să mă desprind. Nu de tot, căci asta nu se va întâmpla niciodată, dar cât să-mi dea senzația aceea dătătoare de bucurie și de bine că exist, că nu sunt doar mamă, că pot fi la fel de bine soție, prietenă, camarad de drumeție, că pot nu numai să ajut prințese oarecare să iasă din labirint și să ajungă la castel, ori să colorez la nesfârșit animale, forme...

De la muzica de fete la Queen

D

– Mami, știi ce o să se întâmple acum, nu? Eu o să te rog să dai la o muzică de fete, că asta nu-mi place, e urâtă. Și o să-ți cer și telefonul să mă uit la desene. Știi, nu? Păi cum să nu știu? Legea o face ea, mereu, mai ales când vine de la grădiniță și știu că-i rost de eliberat niște emoții. Ca să nu mai zic că, oricum, cinstită să fiu, zdrăngăneala ce se aude acum în boxe e obositoare...

Cu Gavroche la Paris. Doi copii mai târziu.

C

De cerut, m-a cerut de nevastă acum vreo șapte ani și ceva. La Paris. Nu la Moscova, cum îmi promisese, unde n-am ajuns nici până astăzi pentru atât de mult așteptata discuție despre fuziunea nucleară despre care niciunul nu știe o iotă, și nici, slavă cerului, vâslind din greu la Versailles, după cum își propusese romantic Gavroche. De luat, ne-am luat un an mai târziu și-am sărbătorit –...

amaliotâlc #4

a

– Uite, crește burtica, deci crește și frățiorul tău!
– Nu este fățiou, este suioaiă!
– Este frățior, să știi! Dar cum ai vrea să-l cheme? Știi?
– Iebeca, pentu că o să fie suioaiă!
– Bine, bine, dar dacă va fi frățior?
– Antonio! Dar nu va fi fățiou, pentu că băiețeii se tafomă în boate. Fetele nu. Ele rămân fete!

Boate fiind, firește, broaște.

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.