AutorMaria

Cu Gavroche la Paris. Doi copii mai târziu.

C

De cerut, m-a cerut de nevastă acum vreo șapte ani și ceva. La Paris. Nu la Moscova, cum îmi promisese, unde n-am ajuns nici până astăzi pentru atât de mult așteptata discuție despre fuziunea nucleară despre care niciunul nu știe o iotă, și nici, slavă cerului, vâslind din greu la Versailles, după cum își propusese romantic Gavroche. De luat, ne-am luat un an mai târziu și-am sărbătorit –...

amaliotâlc #4

a

– Uite, crește burtica, deci crește și frățiorul tău!
– Nu este fățiou, este suioaiă!
– Este frățior, să știi! Dar cum ai vrea să-l cheme? Știi?
– Iebeca, pentu că o să fie suioaiă!
– Bine, bine, dar dacă va fi frățior?
– Antonio! Dar nu va fi fățiou, pentu că băiețeii se tafomă în boate. Fetele nu. Ele rămân fete!

Boate fiind, firește, broaște.

amaliotâlc #3

a

– Mami, poți, te rog, să îmi pui și mie centura? Tebie să am centura pusă ca să plec!
– Vino la tati, că și tati poate să te ajute!
– Nuuu! Mamiiiii! Că mami știe totul despre centuri!
Și-atunci, firesc, nu-i așa, mami tebie să asigure siguranța oricărui pasager.

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.