AutorMaria

Pizza și spaghete, pe pârtie și-n farfurie (I)

P

Îngraș porcul în Ajun. În loc să-mi îngrămădesc bagajul în rucsac (fie, îngrămădit e doar un fel de a spune, căci niște pitici ce-mi locuiesc de mult pe creier încep să facă precum toți dracii când văd lucruri aruncate aiurea sau împinse cu genunchiul ca să-ncapă într-un geamantan oricum prea mare și cute pe care nu-i chip să le înlături altfel decât cu fierul de călcat), scot niște fotografii la...

Cum devine o mohorâtă zi de luni cea mai frumoasă zi

C

Unele zile sunt mai ușoare decât altele. Unele zile curg lin, printre curcubeie, sclipici și diamante, de parcă nici n-au fost vreodată, și rămân în amintire ca cea mai frumoasă zi, pe când altele se târăsc, la propriu, din zorii zilei și până spre miezul nopții, trăgând cu dinții de fiecare secundă în parte și oftând, la sfârșitul fiecărui nou minut parcurs, de parcă ar fi ultima suflare. Sunt...

Barcelona – sau cum să nu-ți pierzi mințile într-o vacanță cu copiii

B

Multe rugăminți a trebuit să mai inventez de-a lungul timpului pentru a-l îndupleca pe Gavroche să zburăm într-o zi spre Barcelona, orașul despre care auzisem atâtea și unde ajunseseră mulți dintre apropiații mei, numai eu nu. Prea mulți, parcă, de-aveam impresia că toți o făceau în ciuda mea, nu alta. Ei bine, orice am făcut ori spus, Gavroche nu s-a lăsat înduplecat și pace! De ce? Numai el...

În fiecare copil trăiește un Salvador Dalí pasionat de arta pârțului

Î

Sigur, n-aș îndrăzni să îmi compar odrasla cu Salvador Dalí, cu atât mai mult cu cât nu am zărit în ea până acum nici urmă de talent în ale desenatului. Paradoxal, o tentă suprarealistă se strecoară, fără doar și poate, în mai toate operele de artă ale Amaliotului, căci e greu, dacă nu chiar imposibil, să îți imaginezi, de pildă, o lume în care oamenii au capete ca niște dovleci, trupuri mititele...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.