Categorie#amaliotâlcuri

În fiecare copil trăiește un Salvador Dalí pasionat de arta pârțului

Î

Sigur, n-aș îndrăzni să îmi compar odrasla cu Salvador Dalí, cu atât mai mult cu cât nu am zărit în ea până acum nici urmă de talent în ale desenatului. Paradoxal, o tentă suprarealistă se strecoară, fără doar și poate, în mai toate operele de artă ale Amaliotului, căci e greu, dacă nu chiar imposibil, să îți imaginezi, de pildă, o lume în care oamenii au capete ca niște dovleci, trupuri mititele...

amaliotâlc #4

a

– Uite, crește burtica, deci crește și frățiorul tău!
– Nu este fățiou, este suioaiă!
– Este frățior, să știi! Dar cum ai vrea să-l cheme? Știi?
– Iebeca, pentu că o să fie suioaiă!
– Bine, bine, dar dacă va fi frățior?
– Antonio! Dar nu va fi fățiou, pentu că băiețeii se tafomă în boate. Fetele nu. Ele rămân fete!

Boate fiind, firește, broaște.

Copilul cu cele mai murdare încălțări este mereu copilul meu

C

Mi s-au cam împleticit picioarele prin curtea grădiniței, făcând slalom printre copii. Aleargă și chiuie și par să aibă mai multă energie la ora prânzului decât am eu dimineața, proaspăt trezită din somn. Nu-i nimic, îi depășesc rapid și-i las în urmă de parcă nici nu m-aș fi chinuit vreo treizeci de secunde să ies neșifonată din raza lor de acțiune. Nu intru bine în grădiniță, că-mi văd...

În serile mai acătării, îi explici copilului cum a apărut pe pământ primul om 

Î

Și iată cum Amaliotul lovește din nou. Înainte de culcare, firește, căci nu-i moment mai bun să lansezi rachete în întunecimea minții unei mame mai degrabă doritoare de somn decât de dezbateri filosofice. Se așază pe burtă, mă pupă, o pup, ne urăm toate cele și tace. Preț de vreo câteva minute. O mângâi pe spate și pe fund, dar, ca să fiu cinstită, mi-e cam lene să mă mișc, așa că mă opresc...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.