– Mami, dar ce s-a auzit așa? – Nu am fost eu atentă și am lovit din greșeală peretele cu fierul de călcat. – Păi să știi că și eu am făcut o greșeală mare. Am trântit fierul de călcat. A căzut pe jos. Și zâmbește. Iar greșeala recunoscută, zice o vorbă, este pe jumătate iertată. Cea care, însă, în plus, este și zâmbită, nici nu mai există. Mai târziu, la distanță de câteva...
– Mami, dar chiar este Călin aici, cu noi, sau l-am vândut și este altcineva? mă întreabă, neschițând nici cel mai mic zâmbet, Amaliotul. Știe prea bine că-i Prâslea între noi și că nimeni altcineva nu l-ar putea înlocui vreodată, doar că astăzi, în cea de-a treia zi a unui mai ce se anunță încărcat, a avut Marea Schimbare la Față a piticului. O asemenea schimbare că, dintr-un chip...
Gavroche mai râde de noi uneori, atunci când, din ordinul ferm al Amaliotului, Iuliananananaaa răsună în mașină, iar vocile noastre, a mea și a ei, o însoțesc pe domnișoara artistă cu un nemăsurat talent. Râde când nu bodogănește. Căci mai des bodogănește. Ba că asta nu e muzică, ba dimpotrivă, e-o mizerie de nedescris, ba că stric copilul și o adâncesc în ignoranță. În incultură. În păcat. În...
În inima mea sunt inimile lor. De acum șase ani, când în mine a crescut, de niciunde, o a doua inimă, ce-a râs cu hohot înăuntrul meu, și-a plâns de parcă ar fi fost sfârșitul lumii, și-a picurat emoții, chinezește, până m-a făcut să dau pe-afară, râzând și plângând și eu, la rândul meu. Și-apoi, acum vreo doi ani și jumătate, cele două inimi s-au împlinit cu o a treia, încăpățânată și pusă pe...