– Mamiiiiiii! Mi-a plăcut mult, mami! Mi-a plăcut foarte mult! Și vreau să merg și mâine. Și știi ceva? Eu credeam că o să fie greu, dar este ușor și mă descurc. Îmi place! Cu vorbele astea a ieșit Prâslea luni de la școală. Sigur, a fost doar prima zi de școală pentru el din multele ce vor urma, cu siguranță mult mai solicitante, dar m-a fascinat bucuria lui. Cu atât mai mult cu cât, la...
Mă privesc uneori în oglindă și văd limpede că pe chipul meu sunt urme. Urme ale anilor pe care îi port cu mine, mai degrabă în afara mea decât pe dinăuntru. Când mintea începe să zburde, să învârtă gânduri, chiar și dintre cele mai vechi și îndepărtate, să reconstruiască oameni și întâmplări, aș putea să jur că sunt aceeași de la zece ani, de la cincisprezece, de la douăzeci. Sunt același copil...
9 august 2022. Ora 14:30. Ziua în amiaza mare. Pe o căldură insuportabilă, chiar și pentru mine. Într-o zi în care m-am trezit la 11, după ce am deschis ochii pentru prima oară înainte de 8, dar i-am închis la loc de îndată ce am văzut cât este de devreme și cât de tare îmi bate inima. A emoții. N-aș fi suportat să o aud bătând astfel până după prânz. Așa că am pus capul înapoi pe pernă și am...
Ne-am spus ”te iubesc” foarte târziu. Eu și ai mei. Abia după ce am împlinit douăzeci de ani, și încă și atunci timid. Timid și din când în când, în situații care chiar o impuneau. Dar nu pot să spun că am dus lipsă de vorbele astea două, căci de iubire am avut parte din plin. Poate că n-au știut să le rostească, dar cu siguranță au știut să le arate, iar eu le-am simțit, cu mintea și cu...