CategorieSpre Țara Curcubeului

Vacanță cu bunici, schi și vărsat de vânt (II)

V

40,4 km/h, pe schiuri. Încă mă minunez. Nu de alta, dar mi-s de fel împiedicată rău, de parcă picioarele ar asculta de cineva ce nu trăiește în același trup cu mine. Împiedicată sau… plutitoare, ca să mă exprim mai siropos, căci, de foarte multe ori, am impresia că tălpile mele nu ating niciodată pământul, lăsând capul să se răsfețe printre nori. Unde-i și este locul, ca să fiu cinstită. Și...

Vacanță cu bunici, schi și vărsat de vânt

V

Cincisprezece ani. Ori poate șaisprezece. Atât trebuie să fi avut când am fost ultima oară într-o vacanță cu ai mei. Habar n-am nici când exact s-a întâmplat, nici unde-am fost. Și totuși, Sinaia, Tușnad sau Voineasa. Una din trei, căci trei destinații am bifat cu ei de când mă știu, și toate cam în aceeași perioadă. A trecut mult timp de-atunci și tot atât de multe promisiuni cum că, gata, anul...

Cu Gavroche la Paris. Doi copii mai târziu. (II)

C

Noroc că nu ținem morțiș să vizităm muzee. Nu că le-am detesta, căci nu-i nici pe departe adevărat, dar și-au făcut mai greu loc în programul nostru în cam orice călătorie de până acum. Artă consumăm doar moderat, nefiind cunoscători dintre cei ce ar rămâne împietriți în fața unui tablou sau a vreunei sculpturi. Bunăoară, am ratat, de pildă, muzeul Luvru cu bună știință încă de prima dată. Nu l...

Cu Gavroche la Paris. Doi copii mai târziu.

C

De cerut, m-a cerut de nevastă acum vreo șapte ani și ceva. La Paris. Nu la Moscova, cum îmi promisese, unde n-am ajuns nici până astăzi pentru atât de mult așteptata discuție despre fuziunea nucleară despre care niciunul nu știe o iotă, și nici, slavă cerului, vâslind din greu la Versailles, după cum își propusese romantic Gavroche. De luat, ne-am luat un an mai târziu și-am sărbătorit –...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.