Articole din : Una pe zi

Mașină invizibilă, închiriez pasageri!

Avioanele dispar de pe radare, unul câte unul, de parcă le-ar înghiţi cerurile limpezi şi uriaşii mammatus deopotrivă. Pesemne că nu-i o simplă întâmplare, căci uriaşii ăştia se rătăcesc deasupra lumii doar din când în când, chipurile întru bucuria pământenilor şi-a bliţurilor lor. Şi nici nu se îndeletnicesc defel cu astfel de grozăvii. Triunghiul  Bermudelor [...]

Pământul de sub tălpile Andreei

Hălcile de porc, menite după înfățișare să sature cele mai hămesite dintre pântece, și cârnații lungi cât o zi de post, așezați cuminți, în spirală, la periferia grătarului, sfârâie haotic, de parcă i-ar fi năpădit nădușeala și, odată cu ea, nerăbdarea de a potoli cei opt Fomilă ce forfotesc în jurul acestui axis mundi eliberator. [...]

Pompoane de clasa întâi

Era în clasa întâi şi purta două cozi prinse deloc ştrengăreşte cu două pompoane aşezate simetric, de-a stânga şi de-a dreapta creştetului, de unde o sâcâiau în neştire cât era ziua de lungă. Le suporta cu stoicism şi ajunsese ca, din instinct, să le poarte grija aceea părintească, severă şi necondiţionată, ce a-nvăţat-o de-atunci încolo [...]

A fi sau a nu fi bisat la 14 ani?

Nu sunt vreo mare cunoscătoare într-ale muzicii, dar mă bazez, fără excepție, pe o anume voce interioară care nu ezită să-mi trimită semnale atunci când îi place ceva. Bătăi accelerate ale inimii, nod în gât, lacrimi în colțurile ochilor, glas pierdut (adeseori într-un acces de plânsete și suspine greu de controlat). E suficient ca un [...]