CategorieUna pe zi

Povestea celor mai fericite patru buci din lume

P

Agaaaaar! Agaaaaar! Într-o fandare nereușită, ne țintește pe fiecare în parte, râzând și încruntându-se deopotrivă, de parcă ar urma un atac năprasnic. Cel de pe urmă atac. Invariabil, în mâna dreaptă, strânsă cu puterea a cinci degete pufoase, ca niște cârnăciori de bere, stă o jucărie. Sau ceva. Când o șurubelniță de lemn, când o perie roz, dintr-un plastic îndoielnic, ”împrumutată” de la soră...

Nopțile mele albe miros mai nou a pâine caldă

N

La ora asta, oamenii dorm duși, de ore bune. Îmbrățișați ori spate-n spate, sforăind asurzitor sau poate expirând insesizabil, din străfunduri, cântece de leagăn. E unul dintre ceasurile acelea de n-am habar de-s noaptea târziu sau dimineața devreme, dar nici că-mi pasă. Picii au cedat și este liniște. E liniște, iar eu m-am luat la trântă cu un aluat pe care am să-l frământ, cu toate cele...

La etajul patru stătea cândva o mamă…

L

Mă ustură ochii și parcă simt un soi de amețeală dacă nu țin privirea într-un punct fix. N-am mai privit lumina zilei, ca acum, de o săptămână întreagă și parcă mi-e deja străină. Am zărit-o dincolo de fereastră, e drept, în tot acest răstimp, însă n-a fost de-ajuns. Zăpada îmi scârțâie sub greutatea corpului – corp deloc greoi, cum mi-aș fi închipuit, ci mai degrabă disperat să se...

De la muzica de fete la Queen

D

– Mami, știi ce o să se întâmple acum, nu? Eu o să te rog să dai la o muzică de fete, că asta nu-mi place, e urâtă. Și o să-ți cer și telefonul să mă uit la desene. Știi, nu? Păi cum să nu știu? Legea o face ea, mereu, mai ales când vine de la grădiniță și știu că-i rost de eliberat niște emoții. Ca să nu mai zic că, oricum, cinstită să fiu, zdrăngăneala ce se aude acum în boxe e obositoare...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.