CategorieUna pe zi

La etajul patru stătea cândva o mamă…

L

Mă ustură ochii și parcă simt un soi de amețeală dacă nu țin privirea într-un punct fix. N-am mai privit lumina zilei, ca acum, de o săptămână întreagă și parcă mi-e deja străină. Am zărit-o dincolo de fereastră, e drept, în tot acest răstimp, însă n-a fost de-ajuns. Zăpada îmi scârțâie sub greutatea corpului – corp deloc greoi, cum mi-aș fi închipuit, ci mai degrabă disperat să se...

De la muzica de fete la Queen

D

– Mami, știi ce o să se întâmple acum, nu? Eu o să te rog să dai la o muzică de fete, că asta nu-mi place, e urâtă. Și o să-ți cer și telefonul să mă uit la desene. Știi, nu? Păi cum să nu știu? Legea o face ea, mereu, mai ales când vine de la grădiniță și știu că-i rost de eliberat niște emoții. Ca să nu mai zic că, oricum, cinstită să fiu, zdrăngăneala ce se aude acum în boxe e obositoare...

Mașină invizibilă, închiriez pasageri!

M

Avioanele dispar de pe radare, unul câte unul, de parcă le-ar înghiţi cerurile limpezi şi uriaşii mammatus deopotrivă. Pesemne că nu-i o simplă întâmplare, căci uriaşii ăştia se rătăcesc deasupra lumii doar din când în când, chipurile întru bucuria pământenilor şi-a bliţurilor lor. Şi nici nu se îndeletnicesc defel cu astfel de grozăvii. Triunghiul  Bermudelor nu poate fi sub niciun chip un ţap...

Pământul de sub tălpile Andreei

P

Hălcile de porc, menite după înfățișare să sature cele mai hămesite dintre pântece, și cârnații lungi cât o zi de post, așezați cuminți, în spirală, la periferia grătarului, sfârâie haotic, de parcă i-ar fi năpădit nădușeala și, odată cu ea, nerăbdarea de a potoli cei opt Fomilă ce forfotesc în jurul acestui axis mundi eliberator. Par, la o primă vedere, dar și la o a doua, a noua, a nouăzeci și...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.