9 august 2022. Ora 14:30. Ziua în amiaza mare. Pe o căldură insuportabilă, chiar și pentru mine. Într-o zi în care m-am trezit la 11, după ce am deschis ochii pentru prima oară înainte de 8, dar i-am închis la loc de îndată ce am văzut cât este de devreme și cât de tare îmi bate inima. A emoții. N-aș fi suportat să o aud bătând astfel până după prânz. Așa că am pus capul înapoi pe pernă și am...
Alerg. Alerg mereu. După oameni, după întâmplări, după totul felul de bife pe tot felul de liste, multe imaginare, după cai verzi pe pereți. Am alergat și azi. De pe la șapte și un pic. Mi-am început ziua, vrând-nevrând, cu un drum până la ai mei pentru a-mi recupera pișcotul cel mare. Pișcotul cel mare, căruia totul i se cuvine, chiar și când nu i se cuvine, nu renunță nici în ruptul capului la...
S-a întors pișcotul mare acasă și simt că sunt în sfârșit întreagă. Simt că m-am recompus ca după o luptă aprigă, dintre cele pe care ți-e dat să le duci doar de câteva ori în viața de după pici – când îi aduci pe lume, când iau prima căzătură fix sub ochii tăi, când trăiesc prima dezamăgire, când le dai drumul în viață, pentru totdeauna, și-ți promiți solemn că-i vei lăsa să zboare, deși...
De la distanță, par trei copii. Doi copii mai mici și unul ceva mai mare. Pe măsură ce mă apropii, îi recunosc. Sunt, într-adevăr, trei copii, doar că cei doi mai mici sunt ai copilului ceva mai mare. De cele mai multe ori, mișună în jurul unei ghene, în căutare de mărunțișuri de care alții s-au descotorosit prea devreme sau fără rost și pe care le promovează cu de la sine putere, dar pe bună...