Mașină invizibilă, închiriez pasageri!

Mașină invizibilă, închiriez pasageri!

Avioanele dispar de pe radare, unul câte unul, de parcă le-ar înghiţi cerurile limpezi şi uriaşii mammatus deopotrivă. Pesemne că nu-i o simplă întâmplare, căci uriaşii ăştia se rătăcesc deasupra lumii doar din când în când, chipurile întru bucuria pământenilor şi-a bliţurilor lor. Şi nici nu se îndeletnicesc defel cu astfel de grozăvii. Triunghiul  Bermudelor nu poate fi sub niciun chip un ţap ispăşitor, aşa încât le vor rămâne-n cârcă sute de suflete ce au pierit zburând, pentru veşnicie, şi lor, şi cerurilor limpezi. Rând pe rând, continentele înghit uriașele păsări, [...]
Despre dorul de căpiţa ce s-a lăsat aşteptată aproape 30 de ani

Despre dorul de căpiţa ce s-a lăsat aşteptată aproape 30 de ani

Un bloc cu trei scări, patruzeci şi cinci de apartamente şi vreo sută şi ceva de copii. Cam tot atâtea voci despovărate de lucrările de control nesfârşite şi de temele lungi precum zilele de post negru ale bunicilor cu năframe pe cap. Dincolo de ferestre, părinţii răsuflă uşuraţi. Anul şcolar s-a încheiat, slavă Cerului şi tuturor sfinţilor cărora le-au adresat, mai în glumă, mai în serios, rugăminţi aprinse, odrasla s-a achitat, după posibilităţi, de singura sarcină ce-i şade frumos pe umerii uscăţivi, aceea de a sta cel puţin cu burta [...]
Irealului bătrân Dobri, cu drag

Irealului bătrân Dobri, cu drag

       Îmi este greu, dacă nu chiar imposibil, să citesc povești despre bătrâni fără să-mi fie atinsă o coardă sensibilă ce atrage după sine – de cele mai multe ori – avalanșe de sentimente contradictorii de nestăvilit. Pentru că și-au dorit să ajungă la vârste ce păreau imposibile, deși n-au sperat nici măcar o clipă că li se poate întâmpla, și pentru că par neajutorați într-o atitudine demnă, iar un astfel de paradox nu poate trece neobservat. Și, firește, pentru că tuturor ne este dat să ajungem în același punct, [...]
Esențe tari în sticluțe Fragonard – Grasse

Esențe tari în sticluțe Fragonard – Grasse

”Vine valul, îmi ia calul”, zice cântecul, doar că de cele mai multe ori valul nu ne ia decât mințile, deși pe el, sărmanul, altceva îl interesează, și nu se întâmplă decât pentru o clipă, cât să spunem un ”da” răspicat, din străfundul sufletului, celui ce stă în fața noastră cu o cutiuță magică ce abia mai târziu (și doar în unele cazuri, evident) își va da arama pe față, dezvăluindu-și originile. Este și dificil să realizezi că, dincolo de lacrimile șiroinde și de strălucirea pietrei ce șade cuminte pe-un [...]
Constanța de 10

Constanța de 10

Exagerez. Constanța nu este de 10. Se prea poate să fi fost, în vremuri de mult apuse, când se fălea sub un cu totul alt nume, dar astăzi este parcă un pic prea exhibiționistă și voluntar ușuratică, urmând orbește un trend național. Citeam de curând într-o carte că ”dacă vrei să cunoști cu adevărat un om, trebuie să divorțezi de el”, idee pe care autoarea cărții o combătea vehement, raportând-o la propria experiență, afirmând că mai degrabă divorțul te ajută să NU mai cunoști omul pe care l-ai avut până nu [...]

Pompoane de clasa întâi

Era în clasa întâi şi purta două cozi prinse deloc ştrengăreşte cu două pompoane aşezate simetric, de-a stânga şi de-a dreapta creştetului, de unde o sâcâiau în neştire cât era ziua de lungă. Le suporta cu stoicism şi ajunsese ca, din instinct, să le poarte grija aceea părintească, severă şi necondiţionată, ce a-nvăţat-o de-atunci încolo [...]

Despre dorul de căpiţa ce s-a lăsat aşteptată aproape 30 de ani

Un bloc cu trei scări, patruzeci şi cinci de apartamente şi vreo sută şi ceva de copii. Cam tot atâtea voci despovărate de lucrările de control nesfârşite şi de temele lungi precum zilele de post negru ale bunicilor cu năframe pe cap. Dincolo de ferestre, părinţii răsuflă uşuraţi. Anul şcolar s-a încheiat, slavă Cerului şi [...]

A fi sau a nu fi bisat la 14 ani?

Nu sunt vreo mare cunoscătoare într-ale muzicii, dar mă bazez, fără excepție, pe o anume voce interioară care nu ezită să-mi trimită semnale atunci când îi place ceva. Bătăi accelerate ale inimii, nod în gât, lacrimi în colțurile ochilor, glas pierdut (adeseori într-un acces de plânsete și suspine greu de controlat). E suficient ca un [...]

La Cascada Bigăr, înainte!

La cât de populat este universul virtual, a discerne între ce este real și ce nu devine o misiune foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Asta dacă nu este, înainte de toate, o corvoadă ce taie aripile dintru început, nemailăsând loc unor dileme, inutile, la urma urmei, să macine, să tot macine, de parcă de [...]