Povești recente

amaliotâlc #4

a

– Uite, crește burtica, deci crește și frățiorul tău!
– Nu este fățiou, este suioaiă!
– Este frățior, să știi! Dar cum ai vrea să-l cheme? Știi?
– Iebeca, pentu că o să fie suioaiă!
– Bine, bine, dar dacă va fi frățior?
– Antonio! Dar nu va fi fățiou, pentu că băiețeii se tafomă în boate. Fetele nu. Ele rămân fete!

Boate fiind, firește, broaște.

Copilul cu cele mai murdare încălțări este mereu copilul meu

C

Mi s-au cam împleticit picioarele prin curtea grădiniței, făcând slalom printre copii. Aleargă și chiuie și par să aibă mai multă energie la ora prânzului decât am eu dimineața, proaspăt trezită din somn. Nu-i nimic, îi depășesc rapid și-i las în urmă de parcă nici nu m-aș fi chinuit vreo treizeci de secunde să ies neșifonată din raza lor de acțiune. Nu intru bine în grădiniță, că-mi văd...

În ziua când am împlinit treizeci și trei de ani, am frânt aripi de fluture

Î

Sunt la a doua tavă de sărățele. Ca de obicei, miezul nopții a trecut de mai bine de-o oră și toată lumea doarme dusă. Nu mi-a prea ars de robotit prin bucătărie, dar când ți se aruncă-n față, cu glas pițigăiat de Amaliot, că sărățelele astea, cum doar eu știu să fac – eu și cele peste 40.000 de mămici de pe un grup de mici mari bucătărese –, văd mult prea rar lumina zilei, faci cumva să-ți ardă...

În serile mai acătării, îi explici copilului cum a apărut pe pământ primul om 

Î

Și iată cum Amaliotul lovește din nou. Înainte de culcare, firește, căci nu-i moment mai bun să lansezi rachete în întunecimea minții unei mame mai degrabă doritoare de somn decât de dezbateri filosofice. Se așază pe burtă, mă pupă, o pup, ne urăm toate cele și tace. Preț de vreo câteva minute. O mângâi pe spate și pe fund, dar, ca să fiu cinstită, mi-e cam lene să mă mișc, așa că mă opresc...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.