Povești recente

Cu Gavroche la Paris. Doi copii mai târziu. (II)

C

Noroc că nu ținem morțiș să vizităm muzee. Nu că le-am detesta, căci nu-i nici pe departe adevărat, dar și-au făcut mai greu loc în programul nostru în cam orice călătorie de până acum. Artă consumăm doar moderat, nefiind cunoscători dintre cei ce ar rămâne împietriți în fața unui tablou sau a vreunei sculpturi. Bunăoară, am ratat, de pildă, muzeul Luvru cu bună știință încă de prima dată. Nu l...

Cu dor de pici pe Valea Dorului

C

Un an, cinci luni și 2 zile. Atât mi-a luat să mă desprind. Nu de tot, căci asta nu se va întâmpla niciodată, dar cât să-mi dea senzația aceea dătătoare de bucurie și de bine că exist, că nu sunt doar mamă, că pot fi la fel de bine soție, prietenă, camarad de drumeție, că pot nu numai să ajut prințese oarecare să iasă din labirint și să ajungă la castel, ori să colorez la nesfârșit animale, forme...

De la muzica de fete la Queen

D

– Mami, știi ce o să se întâmple acum, nu? Eu o să te rog să dai la o muzică de fete, că asta nu-mi place, e urâtă. Și o să-ți cer și telefonul să mă uit la desene. Știi, nu? Păi cum să nu știu? Legea o face ea, mereu, mai ales când vine de la grădiniță și știu că-i rost de eliberat niște emoții. Ca să nu mai zic că, oricum, cinstită să fiu, zdrăngăneala ce se aude acum în boxe e obositoare...

Cu Gavroche la Paris. Doi copii mai târziu.

C

De cerut, m-a cerut de nevastă acum vreo șapte ani și ceva. La Paris. Nu la Moscova, cum îmi promisese, unde n-am ajuns nici până astăzi pentru atât de mult așteptata discuție despre fuziunea nucleară despre care niciunul nu știe o iotă, și nici, slavă cerului, vâslind din greu la Versailles, după cum își propusese romantic Gavroche. De luat, ne-am luat un an mai târziu și-am sărbătorit –...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.