Etichetăamaliotâlcuri

amaliotâlc #5

a

– Mami, pe Călin ai de gând să-l duci la aceeași grădiniță unde merg și eu? – Probabil că da. Mă gândesc că dacă ție ți-a plăcut, îi va plăcea și lui. Nu? – Da. Așa cred. Și o să meargă de anul ăsta? – Nu. Aș vrea să îl mai lăsăm un an acasă, așa cum am făcut și cu tine. Mi se pare mic și dacă maia poate să stea cu el, de ce nu? – Dar de ce? Du-l la grădiniță de-acum...

Când din șapte voci cântând la unison ”Mulți ani trăiască!” rămân doar cinci

C

De când s-a născut pișcoțica, adică de mai bine de șase ani deja, nu mai există nicio zi de naștere sau aniversare fără masă pusă, tort, lumânări, pahare de cristal ciocnite (musai de cristal, ca să se audă clinchetul specific care lămurește și pe cei mai sceptici dintre cei sceptici cu privire la autenticitatea sticlei) și aceleași șase voci, de când cu Prâslea șapte, cântând mereu, la unison...

Cu sau fără pălăria de vară multicoloră, Pișcoțica tot Pișcoțică rămâne

C

Sunt zile când vrea să fie șic și își împodobește părul cu bile multicolore ce i se asortează perfect cu moaca de copil fantastic. Și cu pălăria de vară, fără doar și poate, căci fără ea nu se iese din casă, și punct. Sau când e o prințesă în rochie de mireasă, rochie pe care-o vede demnă de orice eveniment, de la nunți și botezuri la ziua celui mai bun prieten, ba chiar la o sesiune de joacă...

Ana Banana ude ie? Ana Banana nu ie!

A

Suntem în mașină. Venim spre casă, în formulă restrânsă, fără Ana Banana, de la o vizită cu Prâslea la cabinetul unui ortoped, vizită care, cu tot cu micile peripeții și alergătura de dinainte, mă face acum să zbor de bucurie. Sau să gonesc pe patru roți, dacă mi-ar permite prudența, căci aripile le scot de la naftalină din ce în ce mai rar. Doar în serile cu povești de demult, când vreau să le...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.