EtichetăAmaliotul

Copilul cu cele mai murdare încălțări este mereu copilul meu

C

Mi s-au cam împleticit picioarele prin curtea grădiniței, făcând slalom printre copii. Aleargă și chiuie și par să aibă mai multă energie la ora prânzului decât am eu dimineața, proaspăt trezită din somn. Nu-i nimic, îi depășesc rapid și-i las în urmă de parcă nici nu m-aș fi chinuit vreo treizeci de secunde să ies neșifonată din raza lor de acțiune. Nu intru bine în grădiniță, că-mi văd...

Dimineți în Thasos cu kalamata, feta și Amaliotul fără-de-care-nu-se-poate (I)

D

Când am reușit să-l conving pe Gavroche să punem de-o vacanță în Grecia, așa cum știam că o fac mulți alții – sute de kilometri parcurși cu mașina din dotare burdușită cu de toate, de la odrasla fără-de-care-nu-se-poate, la jucăriile fără-de-care-nu-poate-odrasla-fără-de-care-nu-se-poate, la colaci, lopățele, cățel, purcel și ce-o mai fi-, nu știu. Îmi amintesc doar anii de dinainte, atât...

Povestea celor mai fericite patru buci din lume

P

Agaaaaar! Agaaaaar! Într-o fandare nereușită, ne țintește pe fiecare în parte, râzând și încruntându-se deopotrivă, de parcă ar urma un atac năprasnic. Cel de pe urmă atac. Invariabil, în mâna dreaptă, strânsă cu puterea a cinci degete pufoase, ca niște cârnăciori de bere, stă o jucărie. Sau ceva. Când o șurubelniță de lemn, când o perie roz, dintr-un plastic îndoielnic, ”împrumutată” de la soră...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.