EtichetăAmaliotul

În inima mea sunt inimile lor. În fiecare zi.

Î

În inima mea sunt inimile lor. De acum șase ani, când în mine a crescut, de niciunde, o a doua inimă, ce-a râs cu hohot înăuntrul meu, și-a plâns de parcă ar fi fost sfârșitul lumii, și-a picurat emoții, chinezește, până m-a făcut să dau pe-afară, râzând și plângând și eu, la rândul meu. Și-apoi, acum vreo doi ani și jumătate, cele două inimi s-au împlinit cu o a treia, încăpățânată și pusă pe...

Ana Banana ude ie? Ana Banana nu ie!

A

Suntem în mașină. Venim spre casă, în formulă restrânsă, fără Ana Banana, de la o vizită cu Prâslea la cabinetul unui ortoped, vizită care, cu tot cu micile peripeții și alergătura de dinainte, mă face acum să zbor de bucurie. Sau să gonesc pe patru roți, dacă mi-ar permite prudența, căci aripile le scot de la naftalină din ce în ce mai rar. Doar în serile cu povești de demult, când vreau să le...

Cum devine o mohorâtă zi de luni cea mai frumoasă zi

C

Unele zile sunt mai ușoare decât altele. Unele zile curg lin, printre curcubeie, sclipici și diamante, de parcă nici n-au fost vreodată, și rămân în amintire ca cea mai frumoasă zi, pe când altele se târăsc, la propriu, din zorii zilei și până spre miezul nopții, trăgând cu dinții de fiecare secundă în parte și oftând, la sfârșitul fiecărui nou minut parcurs, de parcă ar fi ultima suflare. Sunt...

Barcelona – sau cum să nu-ți pierzi mințile într-o vacanță cu copiii

B

Multe rugăminți a trebuit să mai inventez de-a lungul timpului pentru a-l îndupleca pe Gavroche să zburăm într-o zi spre Barcelona, orașul despre care auzisem atâtea și unde ajunseseră mulți dintre apropiații mei, numai eu nu. Prea mulți, parcă, de-aveam impresia că toți o făceau în ciuda mea, nu alta. Ei bine, orice am făcut ori spus, Gavroche nu s-a lăsat înduplecat și pace! De ce? Numai el...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.