Acum, că a trecut cea mai dificilă parte a poveștii despre deja îndepărtata noastră vacanță la Londra, și anume introducerea, cu tot cu detaliile despre felul în care ne-am organizat, pot să trec liniștită la pasul următor, care îmi satisface mie sufletul. Și asta pentru că, rememorând acele zile, retrăiesc într-un fel și bucuria, și peripețiile, și stresul, până la urmă, toate acele emoții care...
Vacanță la Londra cu cimpanzeii mei (I)
A fost odată ca niciodată o vacanță la Londra, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. O vacanță de patru zile pline, cu aglomerație ca-n perioada sărbătorilor de iarnă, cu bucurie și uimire, cu un concert K-pop pe care acum un an mintea mea nu l-ar fi încăput, cu nervi întinși la maximum, cu doi copii purtându-se ca doi copii și, uneori, destul de des, ca niște cimpanzei. Motiv pentru care...
Cum ar fi fost dacă bunicul meu mi-ar fi cunoscut copiii?
Gavroche e omul cu distracția în casă. Are mereu glumele la el, ba, mai mult decât atât, îndrăznesc să zic că are și un soi de inspirație când vine vorba de umor. Potrivește vorbele într-un fel de-ți stă mintea-n loc, nu alta. Mi s-a întâmplat de multe ori să-l invidiez pentru câte o idee creață, într-atât încât să-mi doresc să fi gândit eu prima năzbâtia respectivă. Iar asta, zic eu, este o...
Prima ecografie mamară nu se uită niciodată
9 august 2022. Ora 14:30. Ziua în amiaza mare. Pe o căldură insuportabilă, chiar și pentru mine. Într-o zi în care m-am trezit la 11, după ce am deschis ochii pentru prima oară înainte de 8, dar i-am închis la loc de îndată ce am văzut cât este de devreme și cât de tare îmi bate inima. A emoții. N-aș fi suportat să o aud bătând astfel până după prânz. Așa că am pus capul înapoi pe pernă și am...