EtichetăGavroche

Când Moș Crăciun te trimite la Berlin, n-ai încotro și mergi

C

Încă puțin și se face un an de când am fost la Berlin. Am fost leneșă în tot acest timp, așteptând, cumva, ca amintirile să se orânduiască și ca povestea să se aștearnă de la sine. Pesemne că nu s-a întâmplat așa, căci ”hârtia” pe care scriu acum era goală de dimineață. Și se mai și umple greu. Dar, puțin câte puțin, trecând prin sutele de fotografii, reascultând descoperirile acelor zile...

Mici victorii de mamă: Zaaambi, Zaaambi dă de pământ cu Iuliananananaaa

M

Gavroche mai râde de noi uneori, atunci când, din ordinul ferm al Amaliotului, Iuliananananaaa răsună în mașină, iar vocile noastre, a mea și a ei, o însoțesc pe domnișoara artistă cu un nemăsurat talent. Râde când nu bodogănește. Căci mai des bodogănește. Ba că asta nu e muzică, ba dimpotrivă, e-o mizerie de nedescris, ba că stric copilul și o adâncesc în ignoranță. În incultură. În păcat. În...

Pizza și spaghete, pe pârtie și-n farfurie (II)

P

Italia, până nu demult, mi-a fost interzisă. Gavroche nu s-a dat niciodată în vânt după ea, deși pizza și pastele îi plac peste măsură. Ca atare, numai întâmplarea a făcut ca, acum vreo trei ani, să ajungem la Milano. Și nu ca să vizităm domul și să mâncăm înghețată dimineața, la prânz și seara, ci în drum spre Ischgl, cât am preluat mașina închiriată în prealabil, iar apoi, la întoarcere, spre...

Barcelona – sau cum să nu-ți pierzi mințile într-o vacanță cu copiii

B

Multe rugăminți a trebuit să mai inventez de-a lungul timpului pentru a-l îndupleca pe Gavroche să zburăm într-o zi spre Barcelona, orașul despre care auzisem atâtea și unde ajunseseră mulți dintre apropiații mei, numai eu nu. Prea mulți, parcă, de-aveam impresia că toți o făceau în ciuda mea, nu alta. Ei bine, orice am făcut ori spus, Gavroche nu s-a lăsat înduplecat și pace! De ce? Numai el...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.