O poveste despre cum două mere curățate și tăiate în bucățele țin copilăria picilor pe loc. Sau îi fac îndepărtarea mai ușoară. – Mami, îmi faci măr, te rog? Asta este întrebarea Amaliotului din aproape fiecare seară. De fapt, nu știu de ce am zis ”aproape”, când rar se întâmplă să nu ceară. A rămas un obicei din vremuri pe care abia mi le mai amintesc, când era foarte mică și poftea la un...
Alerg. Alerg mereu. După oameni, după întâmplări, după totul felul de bife pe tot felul de liste, multe imaginare, după cai verzi pe pereți. Am alergat și azi. De pe la șapte și un pic. Mi-am început ziua, vrând-nevrând, cu un drum până la ai mei pentru a-mi recupera pișcotul cel mare. Pișcotul cel mare, căruia totul i se cuvine, chiar și când nu i se cuvine, nu renunță nici în ruptul capului la...
De la distanță, par trei copii. Doi copii mai mici și unul ceva mai mare. Pe măsură ce mă apropii, îi recunosc. Sunt, într-adevăr, trei copii, doar că cei doi mai mici sunt ai copilului ceva mai mare. De cele mai multe ori, mișună în jurul unei ghene, în căutare de mărunțișuri de care alții s-au descotorosit prea devreme sau fără rost și pe care le promovează cu de la sine putere, dar pe bună...
Căci au, știm bine, atâta nevoie să se ducă! Să fugă mâncând pământul, fără să se uite o secundă înapoi, unde-or vedea cu ochii și cu inima, să fie ce și cine și-or dori să fie și să se adune de pe unde s-or fi rătăcit, știind în fiecare clipă a aventurii lor că se vor întoarce numaidecât. Ăsta este și farmecul, la urma urmei, unei astfel de îndrăzneli: să dispari pentru un ceas ori poate două...