Etichetăviață de zece

Roboții cântă. Roboții vorbesc. Roboții dansează. Roboții sunt ca noi.

R

Roboții, nu râde, sunt noi. Sau, în cel mai rău caz, ne vor înlocui cât de curând, când nu vom mai avea loc unii de alții pe pământ și vom distruge și ultima fărâmă de bine, de aer, de apă, de pământ. Dar roboții, de ceva vreme încoace, vorbesc cu noi, ne răspund la curiozități, cântă, dansează, și nu oricum, ci pe melodii celebre sau chiar în sincron, fac flotări într-o mână, ne provoacă. De...

amaliotâlc #5

a

– Mami, pe Călin ai de gând să-l duci la aceeași grădiniță unde merg și eu? – Probabil că da. Mă gândesc că dacă ție ți-a plăcut, îi va plăcea și lui. Nu? – Da. Așa cred. Și o să meargă de anul ăsta? – Nu. Aș vrea să îl mai lăsăm un an acasă, așa cum am făcut și cu tine. Mi se pare mic și dacă maia poate să stea cu el, de ce nu? – Dar de ce? Du-l la grădiniță de-acum...

Amsterdam – sau cum au ajuns părinții plecați cu sorcova la răscruce de ape și vânturi (I)

A

Amsterdam? Da, sigur, cândva. Poate după ce bifez tot ce am pe listă pentru anii imediat următori. După Istanbul, care-i la o aruncătură de băț și ale cărui moschei îmi apar în vise de parcă le-aș fi văzut de nu știu câte ori până acum. După Alberobello, căruia am de gând să-i fotografiez fiecare trullo și care-mi va deschide apetitul pentru Matera sau Polignano a Mare. După Cappadocia, cu...

În inima mea sunt inimile lor. În fiecare zi.

Î

În inima mea sunt inimile lor. De acum șase ani, când în mine a crescut, de niciunde, o a doua inimă, ce-a râs cu hohot înăuntrul meu, și-a plâns de parcă ar fi fost sfârșitul lumii, și-a picurat emoții, chinezește, până m-a făcut să dau pe-afară, râzând și plângând și eu, la rândul meu. Și-apoi, acum vreo doi ani și jumătate, cele două inimi s-au împlinit cu o a treia, încăpățânată și pusă pe...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.