A ocu joacă, mami! A mol, nu a cafuu!
Te iubesc copiii, Ană dragă! Te iubesc de cum te văd, te cocoloșesc de parc-ar vrea să te seducă pe vecie, te urmează deși numai le-ai zâmbit, nimic mai mult, și te-ocrotesc ca și când asta le e menirea, și-acum, cunoscându-te, au aflat-o în sfârșit!
Uci, Ana mamei, ți-a mângâiat obrazul, tandru, cum poate i l-a mângâiat și lui Tudor, vărul lui de nici măcar un an, pe care-l dădăcește când și când, cu drag nevoie mare, și căruia-i mai schimbă și scutecul, nu-i așa, de se întâmplă nenorociri neprevăzute. Cu toate că, de cele mai multe ori, pute, dar e bărbat și-ndură, că doar în rest e un copil drăguț. Uci, Ana mamei, se mândrește cu cei opt anișori ai săi, ce-i întregesc și-i întăresc credința că, gata, e bărbat în toată regula, cu cele 22 de kilograme, toate ale sale, toate așezate cât și cum trebuie pe-o siluetă de îngeraș, care-l ajută să te poarte-n brațe, mamă, de colo până colo, cu mami a lui ce a îndurat o coadă de două ore ca să-l fericească cu Minions sau cum i-o mai fi numele filmului ăstuia de-i ține pe copii cu sufletul la gură, cu spiritul de sportiv pe care-l gâdilă, cum știe mai bine, cu fiecare antrenament de baschet, de fotbal, de înot, de dans de societate, dar mai ales, Ană, și ia aminte, draga mea, Uci se mândrește cu partenera lui, fată strașnică pe care-o-nvârte și-o plutește pe ringul de dans. Așa mai rar, și tocmai de aceea atât de prețios.
Și-apoi Raisa, care, poate, cine știe, m-a iubit pe mine-ntâi, și-abia apoi pe tine, poftim mândrie nelalocul ei, căci scălâmbăiala omului de treizeci de ani se răsplătește numai și numai cu dragoste. E-așa cum zic, nu-ți ridica sprânceana, dragoste pentru omul de treizeci de ani și pentru tot ce o ieși din el. Nu-mi mulțumi de pe acum, că poate s-o mai întâmpla cândva.
Și-i mare lucru, Ană dragă, că te-nconjori mereu de oameni râzători. Căci oamenii râzători nu râd doar la soare, la cerul de deasupra lor, la oamenii din jur, ei râd la viață. Și viața-i musai s-o petreci într-un hohot continuu de râs!
