Cum dorm copiii neîntorși după o zi într-un parc de aventură

C

Cum dorm copiii? Păi depinde. Uneori, când se aliniază totul pentru ei, când e liniște și pace, când sunt obosiți de nu se mai țin pe picioare și visează la pat și la perna rece, dorm duși. Neîntorși, adică. Spre bucuria mea, a omului care își doarme fiecare somn cu ei, dar după posibilități. Alteori, adică de cele mai multe ori, ba este unul agitat și doarme într-un fel ce sfidează orice închipuire, ba sunt amândoi, astfel că eu, adică cel de-al treilea personaj din poveste, mă văd nevoită să joc rolul secundar al unui film de acțiune din care nu vreau să fac parte, dar aia e, n-am ce face, ba nu-i niciunul agitat, dar, când ne este somnul mai liniștit, ce să vezi, se găsește un picior de pici care să aterizeze nefericit peste cel de-al doilea pici, stârnind astfel un uragan.

Când se potolește uraganul și apucăm cu toții să visăm la loc, unul din doi cere apă. Se ridică în fund, mârâie un pic, eu tresar ca și când, dar mă dezmeticesc rapid și mă prind că umbra de lângă mine este însetată. Este vital să reacționez cu viteza luminii, căci nu-mi permit ca și cel de-al doilea pici să facă ochii mari. Aproape de fiecare dată, reușesc.

Capul înapoi pe pernă, visăm frumos din nou. O luăm de la capăt cu visul, căci întreruperile nesfârșite ne gonesc de fiecare dată din sală. Cine-a mai văzut cinematograf în care spectatorii să tot intre, să tot iasă, iar filmul să-i aștepte pe cei cu treabă, căci, na, au plătit și ei bilet? Nici nu apucă protagonistul să intre în scenă că, ce să vezi, piciul care n-a băut apă mai devreme vrea apă acum. Bea cu oarecare poftă, cum nu bea niciodată pe lumină, pune capul înapoi pe pernă, dar, în mai puțin de o secundă, se răzgândește, dar nu oricum, ci schelălăind ciudat. E rost de ridicat din pat și mers la toaletă, nu-i bai, măcar n-am apucat să adorm la loc.

  • Paradis Land

Și-o țin așa până dimineață, când, prin nu știu ce miracol, îi lovește somnul pe-amândoi de zici că abia atunci s-au hotărât cu adevărat să doarmă.

Dar destul despre cum dorm copiii, că povestea era despre un parc de aventură

Imediat după ce am terminat de cules un braț de lavandă la Pecineaga acum câteva săptămâni, ne-am îndreptat către Pădurea Comorova, care străjuiește stațiunea Neptun. Aici se află Paradis Land, un parc de aventură care le place mult copiilor, mai ales după un Festival al Lavandei unde nu și-au putut consuma energia așa cum știu ei mai bine.

Mai fuseserăm cu Prâslea și Amaliot aici, anul trecut, dar le eram datori cu o ieșire în formulă extinsă, avându-i alături pe prietenii picilor, fără de care nicio aventură nu este tocmai o aventură. Și-atunci, direct de pe câmp, am aterizat cu toții la umbră, în pădurea ce adăpostește parcul și unde ne-am revenit, de la mic la mare, din moleșeala în care ne aruncase soarele mai devreme.

Copiii au fost singurii care s-au încumetat să se lupte cu cele câteva trasee pentru care îndeplineau condițiile de vârstă și înălțime, în timp ce noi, ceilalți, ne-am tras sufletul și am supravegheat ghemotoacele încă pline de viață și energie. Păi să te cațeri în copaci, să urci tot felul de scări șugubețe, să treci poduri care se clatină, să te târăști prin butoaie, să aluneci cu tiroliana, să sari, să urci, să te strecori de parcă abia te-ai trezit, când, de fapt, tu mai degrabă ai trage un pui de somn, ce să mai, asta e cu adevărat forța nebănuită și tocmai de aceea incredibilă a copiilor.

Și le-a plăcut atât de mult încât, nici nu încape vorbă, vom reveni cât de curând pe-aici. Nu de alta, dar și perechea de prichindei ce n-a primit permisiunea de a parcurge nici cele mai simple trasee, neavând vârsta minimă de patru ani, trebuie să își facă damblaua de îndată ce vor putea.

Iată cu ce îi ține Paradis Land ocupați pe pici, dar și pe părinții curajoși ai acestora
  1. 14 trasee, pe sus și pe jos, mai lungi sau mai scurte, împărțite în funcție de gradul de dificultate și de categoria de vârstă, dintre care oricine poate alege ce e pe sufletul și abilitățile lui,
  2. un traseu de tiroliene cu nici mai mult, nici mai puțin de 11 coborâri,
  3. un panou de cățărare alcătuit din 12 trasee diferite, dar, care, atenție, are o înălțime maximă de șase metri,
  4. tir sportiv cu arcul,
  5. airsoft, fie cu pistol, fie cu pușcă,
  6. 10 kilometri de trasee de biciclete prin Pădurea Comorova, biciclete ce pot fi închiriate chiar din parc,
  7. Crazy Jump, pentru cei ce dau pe-afară de curaj și vor să se arunce-n gol de la vreo 10 metri,
  8. Escape Room, dacă ai chef să-ți pui și mintea la contribuție, dar și spiritul de echipă,
  9. locuri de joacă pentru prichindei, cum au fost cei doi din dotare, care au putut să se cațere și să se târască, după posibilități, să se dea în leagăne, să se arunce pe tobogane și să urce în căsuțe de lemn, cam cum au făcut-o și frații lor mai mari,
  10. un traseu pentru copiii sub patru ani, Dragonul Galben, pe care l-a putut face și Prâslea de vreo câteva ori, până a înțeles care-i sensul de mers și care-i poarta de ieșire,
  11. trambuline.

Și, ca să știi și cât trebuie să scoți din buzunar pentru o aventură în copaci, află că:

  • Toți copiii sub patru ani, care oricum nu au acces la cele 14 trasee, beneficiază de intrare gratuită
  • Copiii de la patru la vârsta majoratului (neîmplinită) plătesc 50 de lei
  • Adulții plătesc 60 de lei
  • Vizitatorii, indiferent de vârstă, sau mă rog, de la patru ani în sus, că ziceam că cei sub patru intră gratuit, plătesc 5 lei dacă nu vor decât să însoțească căutătorii de adrenalină.

Aceste tarife sunt pentru traseele prin copaci și presupun ca, odată cu ele, să ai parte de echipament, de instructaj (care durează cam un sfert de oră) și de două ore și jumătate de joc și joacă. Dacă te ține și vrei să stai mai mult de atât, există și posibilitatea de a plăti ore suplimentare, o oră fiind 20 de lei. Pentru oricare dintre celelalte activități, se plătesc taxe separate.

Noi am descoperit parcurile de aventură pe vremea când eram încă în doi, fără pici, odată cu o excursie de sfârșit de săptămână la Brașov, acolo unde se află, probabil, primul astfel de parc construit în România, Parc Aventura. Ca atare, ne-am bucurat mult când am aflat că și pe-aici, pe la noi, prin Dobrogea, există ceva asemănător, pentru care nu trebuie să străbatem o țară întreagă. Iar acum, odată cu Prâslea și Amaliot, ne bucurăm și mai mult, căci după o zi petrecută în hamuri, la câțiva metri deasupra pământului, răspunsul la întrebarea Cum dorm copiii? este, fără doar și poate, buștean.

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Hai să vorbim!

De Maria

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.