Strângem jucării. Sortăm. Unele, fără niciun viitor, ajung la gunoi. Altele, noi sau foarte puțin folosite, vor căuta niște copii. Copii care nu au jucării. Au intrat amândoi într-o stare euforică, în care aruncă mult și se mai și îndeamnă unul pe altul.
Amaliotul, de colo:
– Mami, știi cum putem să strângem bani ca să ajutăm copiii care nu au jucării? Putem să facem o firmă.
– Ce firmă?
– Păi pot să îmi fac o firmă de făcut coliere. Uite, fac coliere, le vând, fac bani. Și ca să vedem cum merge, o deschidem privat, în familie.
(19 iulie 2020)