Aceasta este o poveste adevărată despre marea bălăceală de #lacolibe, prima, de altfel, pentru cei doi pici, Prâslea și Amaliot.Și despre cum o bătaie cu apă poate face copilăria mai frumoasă. De zece. Nu știu copilăria altora cum a fost, dar despre a mea pot să spun, scurt și cuprinzător, două cuvinte: de poveste. S-a petrecut, cam cum era obiceiul acelor vremuri, pe maidan, departe de ochii...
Acum câteva zile, am fost cu Prâslea la mall. Avea de convertit niște bani într-o jucărie: supererou, pluș, mașină, dinozaur, sabie, pistol, LEGO, cub rubik, avion, tren. Orice. Jucărie să fie. Așa că am fost la magazinul lui preferat. A luat fiecare rând în parte, fiecare secțiune, fiecare jucărie, fiecare preț, le-a învârtit în gând și prin fața ochilor deveniți brusc și mici, și sticloși, și...
Îl întreb dacă mă iubește. Asta după ce i-am mai pus niște întrebări. Unele dintre ele, stupide. Sau, mă rog, formulate stupid. Îmi zice că da. Mă bucur. În felul meu chițăit de a mă bucura. Și insist. Îl întreb dacă este fericit. Zice că da. Dacă se simte iubit. Confirmă și asta. Îl întreb cum de simte. Nu pricepe. Îl întreb unde simte. Stă, mă privește fix, apoi se ridică cu mișcări atât de...
Aștept. Mă grăbesc, dar aștept. N-am de ales. Coada nu este chiar atât de mare, dar cred că este zi de pensie, așa că înaintez greu. Ori de câte ori mai aud câte un ticăit, semn că a fost apăsată încă o tastă, mă simt ceva mai aproape de bancomat. Deși rămân pe loc. Nu mă mișc de aici, orice-ar fi. Trebuie să ajung musai azi la medicul de familie, căci de nu, iar are să mă mustre Amaliotul că nu...