O poveste despre cum două mere curățate și tăiate în bucățele țin copilăria picilor pe loc. Sau îi fac îndepărtarea mai ușoară. – Mami, îmi faci măr, te rog? Asta este întrebarea Amaliotului din aproape fiecare seară. De fapt, nu știu de ce am zis ”aproape”, când rar se întâmplă să nu ceară. A rămas un obicei din vremuri pe care abia mi le mai amintesc, când era foarte mică și poftea la un...
Acum, că a trecut cea mai dificilă parte a poveștii despre deja îndepărtata noastră vacanță la Londra, și anume introducerea, cu tot cu detaliile despre felul în care ne-am organizat, pot să trec liniștită la pasul următor, care îmi satisface mie sufletul. Și asta pentru că, rememorând acele zile, retrăiesc într-un fel și bucuria, și peripețiile, și stresul, până la urmă, toate acele emoții care...
A fost odată ca niciodată o vacanță la Londra, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. O vacanță de patru zile pline, cu aglomerație ca-n perioada sărbătorilor de iarnă, cu bucurie și uimire, cu un concert K-pop pe care acum un an mintea mea nu l-ar fi încăput, cu nervi întinși la maximum, cu doi copii purtându-se ca doi copii și, uneori, destul de des, ca niște cimpanzei. Motiv pentru care...
Aceasta este o poveste despre jumătatea de oră petrecută, în sfârșit, în Poiana Basmelor din Ovidiu. Un loc simpatic, pe care-l urmărim de mult, și unde, poate, vom reveni cândva. – Vrei să-ți zic ceva? Ieri m-am simțit ca-n starea de urgență. Asta mi-a zis Amaliotul duminică dimineață, după o sâmbătă leneșă, în care nu am ieșit din casă din varii motive. Pe de-o parte, aveam o...