Etichetădidascălinie

Iubirea se și spune, dar mai ales se simte. La inimă.

I

Îl întreb dacă mă iubește. Asta după ce i-am mai pus niște întrebări. Unele dintre ele, stupide. Sau, mă rog, formulate stupid. Îmi zice că da. Mă bucur. În felul meu chițăit de a mă bucura. Și insist. Îl întreb dacă este fericit. Zice că da. Dacă se simte iubit. Confirmă și asta. Îl întreb cum de simte. Nu pricepe. Îl întreb unde simte. Stă, mă privește fix, apoi se ridică cu mișcări atât de...

Când o înțepătură te face să te simți și curajos, dar mai ales iubit

C

A aruncat adidașii roșii în apă. În piscină. Și-ar fi urmat și cei maro, și crocșii, și sandalele, și ce-ar mai fi găsit prin casă, numai să nu meargă azi la vaccin. La înțepătură. I-a fost frică, știu. Eu să nu știu? Eu să nu înțeleg? Eu, de mă trag dintr-un copil ce a fugit mâncând pământul din cabinetul medicului de familie și-a luat-o nebunește spre casă, cu mama în urma sa? În ziua aceea, am...

DIDASCĂLINIE #3

D

Umblă de colo colo în pantaloni scurți, albaștri, la bustul gol. -Ana, Ana! -Ă! -Mami îmi calcă tricoul cu Sonic și eu o să fiu după aceea Sonic. Sunt în costumul lui. -Aha. Își pune o șosetă groasă, de schi, pe mână și: -Ana, Anaaa! -Ă! -Domnul Șosetăăă, domnul Șosetăăă! Urlă și râde. -Aha. Ia o sabie de lemn și o folosește pe post de baston. -Ana, Anaaaa! -Ă! -Uite! Mă doare mesea. Și începe să...

DIDASCĂLINIE #2

D

Amaliotul fugărește o muscă. Un țânțar. Ceva, că tot muscă e, zice ea hotărâtă. Reușește într-un final să lipească insecta de perete, fericită că e a doua pe care o prinde de când se știe. Prâslea, super curios, analizează de la distanță regulamentară musca. Țânțarul. Ce-o fi. -Ana, uite, se mișcă. Ana, nimic. -Ana, dar poate să mai zboare? Ana, nimic. -Ana, te uiți? Se mișcă. Și râde zgomotos...

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.