O poveste despre cum două mere curățate și tăiate în bucățele țin copilăria picilor pe loc. Sau îi fac îndepărtarea mai ușoară. – Mami, îmi faci măr, te rog? Asta este întrebarea Amaliotului din aproape fiecare seară. De fapt, nu știu de ce am zis ”aproape”, când rar se întâmplă să nu ceară. A rămas un obicei din vremuri pe care abia mi le mai amintesc, când era foarte mică și poftea la un...
Sunt o mamă care aleargă mereu după cai verzi pe pereți, deși tot ce-mi trebuie e fix sub nasul meu
Alerg. Alerg mereu. După oameni, după întâmplări, după totul felul de bife pe tot felul de liste, multe imaginare, după cai verzi pe pereți. Am alergat și azi. De pe la șapte și un pic. Mi-am început ziua, vrând-nevrând, cu un drum până la ai mei pentru a-mi recupera pișcotul cel mare. Pișcotul cel mare, căruia totul i se cuvine, chiar și când nu i se cuvine, nu renunță nici în ruptul capului la...
Și-atunci, oare unde se duc mamele când se duc?
Căci au, știm bine, atâta nevoie să se ducă! Să fugă mâncând pământul, fără să se uite o secundă înapoi, unde-or vedea cu ochii și cu inima, să fie ce și cine și-or dori să fie și să se adune de pe unde s-or fi rătăcit, știind în fiecare clipă a aventurii lor că se vor întoarce numaidecât. Ăsta este și farmecul, la urma urmei, unei astfel de îndrăzneli: să dispari pentru un ceas ori poate două...