La Cascada Bigăr, înainte!

L

La cât de populat este universul virtual, a discerne între ce este real și ce nu devine o misiune foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Asta dacă nu este, înainte de toate, o corvoadă ce taie aripile dintru început, nemailăsând loc unor dileme, inutile, la urma urmei, să macine, să tot macine, de parcă de ele ar depinde mersul lumii.

Se întâmplă deseori să mă pierd în articole de pe site-urile ce se ocupă și se preocupă de treburi tipic femeiești și să mă minunez în fața unor transformări ce nu te pot lăsa decât cu gura căscată. Și cu un gust amar, eventual. Mai ales dimineața, când toate măștile sunt căzute lângă pat, după o noapte ce ne revendică pe toți așa cum suntem noi de fapt. Căci acolo unde machiajul dă greș – dar, fie vorba între noi, n-am prea văzut să dea – sau nu face atât cât ar trebui să facă, există o armă de rezervă ce nu numai că luptă cu toată îndârjirea împotriva imperfecțiunilor, defectelor sau cum om prefera să le numim, dar nici nu se dă vreodată bătută. Photoshop.

De aceea, chiar și când vine vorba despre peisaje în fața cărora, cu câțiva ani în urmă, aș fi amuțit și la care aș fi visat noapte de noapte, până la epuizare, nu-mi pot împiedica sprânceana dintr-o arcuire subită și deloc subtilă. Emoția este gâtuită, uimirea ucisă din fașă, iar neuronii se-mpart în două tabere, după cât de simțitori sunt: cei ce cred și cei ce nu.

Cascada Bigăr

Tot astfel, ochilor le-a fost dat să întâlnească, niciodată față în față, ci doar prin intermediul unor fotografii, o cascadă de pe la noi, de-aici, de-a cărei existență s-ar îndoi numaidecât, de n-ar fi imediat localizată în județul Caraș-Severin și dacă i-ar citi doar numele: Bigăr (cam tot așa se citește și englezescul Bigger, de unde și primul gând că poate, cine știe, nu-i decât o fantasmagorie.
Din căutare în căutare, aflu că nu este deloc așa. Făcând parte dintr-o rezervație naturală și fiind, în consecință, o arie protejată, cascada este cât se poate de reală. Atât de reală încât mulți jură că au văzut-o cu ochii lor, iar cei ce au aflat de ea, promit solemn să o bifeze cât de curând.

Mai mult, pare-se că și străini de peste mări și țări au auzit de cascada din Banat și-au fost atât de impresionați încât cei de la The World Geography au cocoțat-o pe-un meritat loc întâi într-un top al celor mai spectaculoase cascade din lume. Și-atunci cum să nu ne umflăm în pene cu toții și cum să nu pornim, cu rucsacul în spate, în șir indian, spre locul cu pricina?

Sursă foto: Dușan Baiski (mai multe fotografii, aici)

Despre autor

Maria

Într-o zi, sub tălpi are să-mi alerge nisipul...
într-o zi, sub tălpi are să-mi zboare marea...
într-o zi, voi fi lebăda neagră dintr-un balet pentru şchiopi
şi clapă de pian ce nu ştie cânta decât atins cu privirea...
într-o zi, n-am să mai fiu,
dar va rămâne în urmă-mi
un trup sub ale cărui tălpi
va alerga nisipul...

Hai să vorbim!

De Maria

Your sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.